• DESPRE BUNĂTATE



    "Cu toate acestea, bunătatea nu se confundă cu dragostea. În această stare sunt cuprinse şi alte elemente. Bunătatea încheagă, într-un mănunchi, dragostea, blândeţea, mila, mângâierea; toate sunt topite aci şi alcătuiesc o stare morală unitară.
    În bunătate găsim blândeţea. Omul bun este blând, adică are sufletul catifelat. Cine se apropie de un om blând simte o plăcută senzaţie de căldură şi mângâiere, simte o putere binefăcătoare. Blândeţea este o completare firească a dragostei şi rod al acesteia. Mai puţin activă decât dragostea, blândeţea, în calmul ei, nu este lipsită de puterea creatoare, ci dimpotrivă. Într-o lume de potrivnicie, blândeţea vine ca un întăritor, ca o înseninare, lacrimă luminată.
    Bunătatea, izvorând din dragoste şi trecând prin blândeţe, se împlineşte în milă şi mângâiere. Mila înseamnă suferinţă la suferinţă, la suferinţa altuia. Mângîierea este acea stare lăuntrică legată de setea de mai bine în înţelesul luptei pentru alungarea răului şi durerii, luptă fără frângere şi fără asprime. Mângâierea este o stare creatoare de bine, peste întunericul care inundă. Mângâierea este un leac al cărui izvor stă în sufletul nostru şi prin care se săvârşeşte un act exterior de binefacere.
    Mângâierea este prezentă în bunătate, o alcătuieşte parţial. Omul bun simte permanent nevoia de a înlătura durerea care seacă sufletul şi mădularele omului, de a-i curăţa fiinţa de poveri, de a-l face să cunoască bucuria luminii. Omul bun cunoaşte şi trăieşte o stare de permanentă sete de îmbogăţire şi înfrumuseţare a mediului în care a fost sortit să-şi poarte paşii vieţii sale.
    Viaţa este aşa cum o cunoaştem cu toţii: plină de întorsături, de contradicţii, de apăsări şi asperităţi. Viaţa ne face să sângerăm pentru că este colţuroasă şi cu drumuri întoarse. Acela care trăieşte bunătatea, care simte vibraţia şi căldura ei, are darul de a îndruma şi de a împăca contradicţiile, are darul de a rotunji şi uşura durerile. Omul bun nu numai că nu le aduce la viaţă, dar firea lui este făcută să le înlăture. Omul bun modelează viaţa după frumuseţea ce a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiinţei sale. Prin dragostea sa, prin blândeţea, mila şi mângâierea cu care este împodobit, acest om, atât de rar printre noi, face să crească în preajma sa numai bucurie şi îndemn.
    Cel ce simte frumuseţea şi binefacerile bunătăţii trebuie să o aibă în oarecare măsură şi, în momentele sale de reculegere, nu poate să nu o dorească crescută.
    Bunătatea, în sinteza ei ca stare morală unitară, este plinătate, este depăşire. Aceasta se referă la omenia pe care o cuprinde şi o exprimă. Bunătatea este o floare, este o esenţă a vieţii morale şi semn că suntem rupţi dintr-o lume nepământeană. Bogăţia aceasta de viaţă interioară se răsfrânge firesc, ca un rod copt, în afară. De aceea bunătatea este un centru luminos de raze. Omul bun rspândeşte în preajma sa o atmosferă de bucurie şi îndemn, o atmosferă de pace.
    Omul, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, închide în el frumuseţi nebănuite. Numai să le ştie lucra până ce urâtul nu-l îneacă." - Ernest BERNEA - Îndemn la simplitate, 2006. -

    Bunătatea este frumuseţe în cea mai bună stare.     "Christopher Marlowe"
    Bunătatea este lanţul de aur cu care societatea este legată.     "Goethe"
    Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea. " Mark Twain"
    Bunătatea este o floare, este o esenţă a vieţii morale şi semn că suntem rupţi dintr-o lume nepământeană.     "Ernest Bernea"
    Bunătatea este o virtute care înfrumuseţează caracterul unui credincios şi prin care se dovedeşte înţelepciunea şi superioritatea lui.     "Pavel Bochiat"
    Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă.     "Tudor Arghezi"
    Bunătatea este înţelepciune. "Philip James Bailey"

    - Citate culese de Laurenţiu Partocică -
    PAROHIA SFINŢII ARHANGHELI-HUEDIN
     

Newer Entries »
« Older Entries