• DESPRE POMELNIC



    Pomelnicul este o bucata de hartie pe care sunt mentionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la calugarie. In pomelnic sunt trecuti atat cei vii, cat si cei adormiti. Numele acestora sunt pomenite de preot in diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfanta Liturghie, la Litie, etc.
    Trebuie sa retinem ca pe un pomelnic nu trebuie sa trecem decat numele, nu si situatiile. Cu toate acestea, se intampla ca omul sa ceara sanatate, sprijin in casatorie, ajutor la examene, etc, ca si cand Dumnezeu nu cunoaste ce ii este de trebuinta omului.
    Uneori, din cauza ca nu locuim in Dumnezeu, ajungem sa vedem in El un prestator de servicii. Ii dam preotului pomelnicul si asteptam minuni. Uitam ca minunile nu se petrec stand in afara Sa, ci in unire cu El. Nici un timp nu este mai pretios decat cel petrecut cu preotul in a-i pomeni pe cei dragi. Cred ca cel mai dureros lucru e sa intri in Biserica, sa stii ca Hristos se jertfeste pentru tine, iar tu sa lasi un pomelnic ca sa te intorci in lume spre implinirea poftelor si a grijilor.
    Pe pomelnic nu trebuie trecute numele ale celor care traiesc necununati sau refuza sa primeasca invatatura si slujbele Bisericii.
    Pe pomelnic nu se pot trece niciodata mai intai sectarii, caci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe acestia in veac nu-i poti trece in pomelnic. Ai doilea sunt sinucigasii, care si-au facut seama singuri; ori s-au inecat, ori s-au spanzurat, ori au murit din betie, au baut si au murit beti, ori au murit in duel, tot sinucigasi se socotesc.
    Pe urma nu se pun la slujbe cei ce traiesc necununati. In veacul veacului nu-i poti pune particica in Sfantul Potir, celui ce traieste in preacurvie !
    Insa nu trebuie sa-i judecam pe cei din jur sau sa facem un "clasament" sa vedem daca cineva "merita" sau nu sa fie scris si pe care "pozitie" ar trebui sa fie in rugaciunea noastra. Mantuitorul spune clar in pilda vamesului si a fariseului ca nu trebuie sa fim judecatorii aproapelui nostru.
    In primul rand facem pomelnice pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor pe care-i consideram apropiatii nostri. In cazurile in care stim sigur ca cineva s-a sinucis, deci i-a intors spatele lui Dumnezeu, atunci numele lui nu trebuie trecut in pomelnic. Biserica ne invata ca in aceste cazuri sa scriem la sfarsitul pomelnicului "cu tot neamul lor cel adormit" prin care sunt pomeniti, in corpore, rudele celor raposati.
    Sigur, se pot strecura greseli, unele pardonabile. Din greseala sa treci numele cuiva la vii si sa nu stii ca a murit intre timp. Sunt cazuri in care nu se stie exact daca a fost crima sau sinucidere sau daca cel care s-a sinucis era in toate facultatile mintale.
    Daca exista dubii in aceasta privinta este mai bine sa ne rugam pentru cel raposat, trecand numele lui in pomelnic. Dumnezeu chiar daca nu va usura starea lui, macar ne va rasplati pentru gandurile si credinta noastra.
    Sunt si unele "greseli" impardonabile. Exista o practica, straina de invatatura Bisericii Ortodoxe, de a trece la pomelnicul de morti pe cei pe care ii consideram dusmani, crezand ca astfel Dumnezeu ii va pedepsi. Chiar sunt unii care recurg la practici care tin mai mult de vrajitorie, aprinzand lumanarile invers s.a.
    Ce trebuie sa stim este ca Dumnezeu nu numai ca nu asculta astfel de "cereri", ci pedepseste pe cel care doreste moartea unui om. Religia crestina este religia iubirii si trebuie, obligatoriu, ascultata si pusa in practica invatatura Mantuitorului care spune sa ne iubim vrajmasii. Daca ii trecem in pomelnicul de vii si ne rugam ca ei sa se indrepte sau ca Dumnezeu sa le ierte pacatul, atunci rugaciunea noastra va fi ascultata si noi suntem feriti de a mai "castiga" un alt pacat.