• O POVESTIOARĂ ADEVĂRATĂ

    Un preot, mergând pe strada, întâlneşte un copilaş, ca de cinci-şase ani, cu picioarele crăpate de glod, părul încâlcit în cap, zoios, nespălat, cu mâinile crăpate, şi-l întreabă:

    - Măi copile, de unde vii tu?

    - Din iad vin!

    Preotul s-a minunat de copilul acesta.

    - Cum îl cheamă pe tatal tau?

    - Satana!

    - Dar pe mama ta?

    - Aripa satanei!

    - Dar fraţi şi surori ai?

    - Da.

    - Cum îi cheamă?

    - Diavoli.

    Şi atunci preotul a spus:

    - Unde stai, copile?

    - Hai, că eu ştiu unde!

    Şi a mers cu preotul. Şi în marginea satului îi arată o casuţa stricată, veche si o ogradă cu gardurile rupte. Preotul ia copilaşul de mâna şi intra acolo. Aude sfădindu-se în casa tatăl cu mama sa.Bărbatul o înjura pe femeie groaznic, iar femeia îi spunea: "Du-te de-aici, satano!" Bărbatul zicea: "Tu esti aripa satanei!" Au trecut nişte copii pe acolo: "Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga pe urma: "Vai de mine, casa asta este iad!"Preotul a auzit de afară. Şi atunci şi-a dat seama de ce spune copilul că vine din iad. El nu stia cum sa spună. A auzit pe mama-sa că este iad în casa ei; că pe tatal sau îl cheamă satana şi pe mama-sa, aripa satanei, şi pe fratii lui îi cheama diavoli. Aşa auzea grăind în casă.

    Dar ştiţi voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugăciune de dimineaţă şi de seara, unde nu-i viaţa curată unde nu merg oamenii la biserică, unde se apucă şi beau de dimineaţă, fumează şi înjura, casa aceea se face cu adevărat iad. Şi diavolul vine acolo şi apoi, vai de zilele care le mai traieşte omul pe pamânt!Toată ziua înjurături, toată ziua bătăi, toata ziua suferinţă. A intrat diavolul! Diavolul aduce ură, sfadă, mânie, iuţime, ocară, blestem, înjurături, batăi, morţi, beţii, desfrâuri. Aşa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!Iar unde oamenii se scoală dimineaţa şi se închină lui Dumnezeu şi merg la lucru cu rugăciunea în minte şi postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie şi citesc sfintele cărti, şi rabdă scârbele şi necazurile cu bucurie, acolo este şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi toate se rânduiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului şi pentru mântuirea noastră.


    Părintele Cleopa