PAROHIA SFINŢII ARHANGHELI-HUEDIN

Capitolul 1

1. În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la râul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.

2. În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, –

3. Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lângă râul Chebar; şi acolo a venit mâna Domnului peste el.

4. M-am uitat, şi iată că a venit de la miazănoapte un vânt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.

5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească.

6. Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.

7. Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scânteiau ca nişte aramă lustruită.

8. Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.

9. Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte.

10. Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu, la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur.

11. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile.

12. Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.

13. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.

14. Făpturile vii însă când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.

15. Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.

16. Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi.

17. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor.

18. Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare, şi pe obezile lor cele patru roţi erau pline cu ochi de jur împrejur.

19. Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele; şi când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile.

20. Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.

21. Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi.

22. Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se întindea în aer sus peste capetele lor.

23. Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile.

24. Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

25. Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.

26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.

27. Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus, şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.

28. Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.



Capitolul 2

1. El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!”

2. Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea.

3. El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare îndărătnice’, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi.

4. Da, copiii aceştia la care te trimit, sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!’

5. Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti totuşi că în mijlocul lor este un prooroc.

6. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici.

7. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici!

8. Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura, şi mănâncă ce-ţi voi da!”

9. M-am uitat, şi iată că o mână era întinsă spre mine, şi ţinea o carte în chip de sul.

10. A desfăşurat-o înaintea mea, şi era scrisă şi pe dinăuntru şi pe din afară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.



Capitolul 3

1. El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!”

2. Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta.

3. El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!” – L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.

4. El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!

5. Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel.

6. Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta!

7. Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.

8. Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor.

9. Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!”

10. El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun!

11. Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!’

12. Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit înapoia mea dârdăitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei.

13. Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele, şi dârdăitul unui mare cutremur de pământ.

14. Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine.

15. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.

16. După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

17. „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!

18. Când voi zice celui rău: ,Vei muri negreşit!’, dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

19. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mântui sufletul!

20. Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

21. Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!”

22. Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!”

23. M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.

24. Duhul a intrat în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casă!”

25. Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega, ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.

26. Îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămâi mut, şi să nu-i poţi mustra, căci sunt o casă de îndărătnici!

27. Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, ca să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici!’



Capitolul 4

1. „Şi tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta, şi sapă pe ea cetatea Ierusalimului.

2. Înfăţişează-o împresurată, zideşte întărituri în jurul ei, înconjoară-o cu un şanţ de apărare, pune tabere de ostaşi împrejurul ei, şi ridică berbeci de fier împotriva ei de jur împrejur.

3. Ia o tigaie de fier, şi pune-o, ca un zid de fier, între tine şi cetate; îndreaptă-ţi faţa împotriva ei, ca să fie împresurată, şi s-o strâmtorezi. Aceasta să fie un semn pentru casa lui Israel!

4. Apoi culcă-te pe coasta stângă, şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor.

5. Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile, în care să porţi nelegiuirea casei lui Israel.

6. După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an.

7. Apoi întoarce-ţi faţa şi braţul dezgolit spre Ierusalimul împresurat, şi proroceşte împotriva lui.

8. Şi iată, voi pune funii peste tine, ca să nu poţi să te întorci de pe o coastă pe alta, până nu vei împlini zilele împresurării tale.

9. Ia-ţi şi grâu, orz, bob, linte, mei şi alac, pune-le într-un vas, şi fă pâine din ele câte zile vei sta culcat pe coastă: trei sute nouă zeci de zile să mănânci din ele.

10. Hrana pe care o vei mânca, s-o mănânci cu cântarul şi anume câte douăzeci de sicli pe zi: să mănânci din ea din când în când.

11. Apa pe care o vei bea, o vei bea cu măsură şi anume câte o şesime de hin; vei bea din ea din când în când.

12. Hrana s-o mănânci ca turte de orz, pe care le vei coace în faţa lor cu balegă de om.”

13. Şi Domnul a zis: „Aşa îşi vor mânca pâinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni.”

14. Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângărit niciodată; din tinereţea mea şi până acum, niciodată n-am mâncat dintr-un dobitoc mort sau sfâşiat, şi nici o carne necurată n-a intrat în gura mea.”

15. El mi-a răspuns: „Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pâinea pe ea.”

16. El mi-a mai zis: „Fiul omului, iată că voi sfărâma toiagul pâinii la Ierusalim, aşa că vor mânca pâine cu cântarul, şi cu necaz, şi vor bea apă cu măsură şi cu groază.

17. Vor duce lipsă de pâine şi de apă, se vor uimi unii de alţii, şi se vor sfârşi din pricina nelegiuirii lor.”



Capitolul 5

1. „Şi tu, fiul omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras, şi trece-o peste cap şi barbă. Ia apoi o cumpănă de cântărit, şi împarte părul.

2. O treime din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii, când se vor împlini zilele împresurării; o treime ia-o şi taie-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vânt, căci voi trage sabia după ei.

3. Totuşi ia vreo câţiva peri din ei, şi strânge-i în poalele hainei tale.

4. Din aceştia să mai iei iarăşi vreo câţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.”

5. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sunt ţări.

6. Dar el s-a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele, şi s-a făcut mai vinovat decât neamurile şi ţările de primprejur; căci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele.

7. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că aţi fost mai îndărătnici decât neamurile care vă înconjoară; pentru că n-aţi urmat poruncile Mele şi n-aţi împlinit legile Mele, şi n-aţi lucrat nici măcar după legile neamurilor care vă înconjoară; –

8. din pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: ,Iată am necaz pe tine, şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, sub ochii neamurilor.

9. Din pricina tuturor urâciunilor tale, îţi voi face ce n-am făcut niciodată, şi nici nu voi mai face vreodată.

10. De aceea părinţii vor mânca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mânca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta, şi voi risipi în toate vânturile pe toţi cei ce vor mai rămâne din tine.

11. De aceea, pe viaţa Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentru că Mi-ai pângărit locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii şi toate urâciunile tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura.

12. O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.

13. Îmi voi potoli astfel mânia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, şi Mă voi răzbuna ca să ştie că Eu, Domnul, am vorbit în mânia Mea, vărsându-mi urgia peste ei.

14. Te voi preface într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor.

15. Vei ajunge de ocară şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile care te înconjoară, când voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mânie, cu urgie, şi cu pedepse aspre, – Eu, Domnul, o spun, – când voi arunca împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei, care dau moartea, şi pe care le voi trimite să vă nimicească.

16. Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea, şi vă voi sfărâma toiagul pâinii.

17. Voi trimite împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele sălbatice, care vă vor lăsa fără copii. Ciuma şi vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău: voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc.”



Capitolul 6

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre munţii lui Israel, proroceşte împotriva lor,

3. şi zi: ,Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: ,Iată, voi aduce sabia împotriva voastră, şi vă voi nimici înălţimile.

4. Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi, şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri.

5. Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor, şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre.

6. Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite, şi înălţime pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi vor pieri, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi tăiaţi, şi lucrările voastre nimicite.

7. Morţii vor cădea în mijlocul vostru, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

8. Dar voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri, când veţi fi risipiţi în felurite ţări.

9. Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară şi necredincioasă, şi ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de ei înşişi, din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor.

10. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimite toate aceste rele.

11. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Bate din mâini, dă din picioare, şi zi: ,Vai!’ pentru toate urâciunile cele rele ale casei lui Israel, care va cădea lovită de sabie, de foamete şi de ciumă.

12. Cine va fi departe va muri de ciumă, şi cine va fi aproape va cădea ucis de sabie; iar cine va rămâne şi va fi împresurat, va pieri de foame. Aşa Îmi voi potoli urgia asupra lor.

13. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vârfurile munţilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor.

14. Îmi voi întinde mâna împotriva lor, şi voi face ţara deşartă şi pustie, de la pustie până la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 7

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Şi tu, fiul omului, ascultă: aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: ,Vine sfârşitul, vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării!

3. Acum vine sfârşitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale.

4. Ochiul Meu va fi fără milă pentru tine, şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.’

5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!

6. Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit!

7. Îţi vine rândul, locuitor al ţării! Vine vremea, se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie pe munţi!

8. Acum Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale, şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale.

9. Ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău, şi ar trebui să te ajute. Şi veţi ştii că Eu sunt Domnul, cel ce loveşte!

10. Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria!

11. Silnicia s-a înălţat, ca să slujească de toiag răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni nu-i boceşte!

12. Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi.

13. Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulţimi nu va fi schimbată, şi din pricina nelegiuirii lui nici unul nu-şi va păstra viaţa.

14. Sună trâmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi.’

15. Afară bântuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete şi ciumă.

16. Fugarii lor, când scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui.

17. Mâinile tuturor au slăbit, şi genunchii tuturor se topesc ca apa.

18. Se încing cu saci, şi-i apucă groaza. Toate feţele sunt acoperite de ruşine, şi toate capetele sunt rase.

19. Îşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor.

20. Se făleau cu podoaba lor măreaţă, şi cu ea au făcut icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scârbă pentru ei.

21. O voi da de jaf în mâinile străinilor, şi ca pradă nelegiuiţilor pământului ca s-o pângărească.

22. Îmi voi întoarce faţa de la ei, şi Mi se va pângări Locaşul Meu cel sfânt; da, prădătorii vor pătrunde în el, şi-l vor pângări.

23. Pregătiţi lanţurile! Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de silnicie.

24. Voi aduce popoarele cele mai rele, ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici, şi sfintele lor locaşuri vor fi pângărite.

25. Vine prăpădul! – Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i!

26. Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrânii nu mai pot da sfaturi.

27. Împăratul jeleşte, voievodul se înspăimântă, şi mâinile poporului ţării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviinţă, şi vor şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 8

1. În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.

2. M-am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos, era foc, şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită.

3. El a întins ceva ca o mână, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ şi cer şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stârnea gelozia Domnului.

4. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.

5. El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.

6. Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni, pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfântul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!”

7. Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete!

8. Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid, şi iată că era o uşă.

9. Şi mi-a zis: „Intră, şi vezi urâciunile cele rele, pe care le săvârşesc ei aici!”

10. Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur.

11. Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie.

12. Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ,Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!‘”

13. Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte urâciuni mari, pe care le săvârşesc ei!”

14. Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.

15. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!”

16. Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.

17. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas!

18. De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”



Capitolul 9

1. Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!”

2. Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă.

3. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu.

4. Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.

5. Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!

6. Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.

7. Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…” Ei au ieşit, şi au început să ucidă în cetate.

8. Pe când ucideau ei astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ, şi am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?”

9. El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: ,Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!’

10. De aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.”

11. Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, şi care avea călimara la brâu, a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!”



Capitolul 10

1. M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.

2. Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate!” Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei.

3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.

4. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

5. Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbeşte,

6. Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi.

7. Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşit afară.

8. La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.

9. M-am uitat, şi iată că lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.

10. După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.

11. Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.

12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.

13. Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: „Roţi învârtitoare.”

14. Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.

15. Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.

16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.

17. Când se opreau ei, se opreau şi ele, şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.

18. Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.

19. Heruvimii şi-au întins aripile, şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

20. Erau făpturile vii, pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.

21. Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o mână de om.

22. Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.



Capitolul 11

1. Duhul m-a răpit, şi m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că la intrarea porţii, erau douăzeci şi cinci de oameni; şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.

2. Şi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite, şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta!

3. Ei zic: ,Nu este încă vremea potrivită că să zidim case! Cetatea este cazanul, şi noi suntem carnea.’

4. De aceea proroceşte împotriva lor, proroceşte, fiul omului!”

5. Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, şi mi-a zis: „Spune: Aşa vorbeşte Domnul: ,Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine!

6. Aţi făcut o mulţime de omoruri în cetatea aceasta, şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.’

7. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Morţii voştri pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia, sunt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea.

8. Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.’

9. ,Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor, şi voi împlini judecăţile mele împotriva voastră!

10. Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

11. Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, şi voi nu veţi fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!

12. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat, şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit, şi aţi lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.”

13. Pe când proroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu faţa la pământ, şi am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?”

14. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

15. „Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi, cei din robie, şi toată casa lui Israel, sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: ,Ei sunt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…’

16. De aceea spune despre ei: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit.’

17. De aceea să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăşi din ţările în care sunteţi risipiţi, şi vă voi da ţara lui Israel.

18. Şi când vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile.

19. Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne,

20. ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

21. Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu. ‘”

22. După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

23. Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii.

24. Pe mine însă m-a răpit Duhul şi m-a dus iarăşi, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinşii de război. Şi astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine.

25. Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile, pe care mi le descoperise Domnul. Robia lui Zedechia şi risipirea poporului.



Capitolul 12

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi n-aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi.

3. De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie, şi pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici.

4. Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor; dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie.

5. Să spargi zidul sub ochii lor, şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo.

6. Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.”

7. Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna, şi le-am scos pe negură şi le-am pus pe umăr, în faţa lor.

8. Dimineaţa însă, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

9. „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: ,Ce faci?’

10. Spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Prorocia aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim, şi pe toată casa lui Israel, care se află acolo.’

11. Spune: ,Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce într-o ţară străină în robie.

12. Domnitorul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii.

13. Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce la Babilon, în ţara Haldeilor; dar nu-i va vedea, şi va muri acolo.

14. Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor, şi pe toate oştile lui, îi voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.

15. Atunci vor şti că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre neamuri, şi îi voi risipi în felurite ţări.

16. Dar voi lăsa din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge, şi să ştie că Eu sunt Domnul.”

17. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

18. „Fiul omului, îţi vei mânca pâinea tremurând, şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază.

19. Spune poporului din ţară: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: ,Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte, şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi jefuită de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.

20. Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul.”

21. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

22. ,Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ,Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’

23. De aceea spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură, şi nu se va mai întrebuinţa în Israel. De aceea spune-le: ,Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!’

24. Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel!

25. Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu.”

26. Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel:

27. „Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: ,Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi proroceşte pentru vremuri depărtate!’

28. De aceea spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu.”



Capitolul 13

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, proroceşte împotriva proorocilor lui Israel, care prorocesc, şi spune celor ce prorocesc după gustul inimii lor: ,Ascultaţi cuvântul Domnului!

3. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Vai de proorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic!

4. Proorocii tăi, Israele, sunt ca nişte şacali în mijlocul dărâmăturilor!

5. Voi nu v-aţi suit înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămâneţi tari în luptă, în ziua Domnului.

6. Vedeniile lor sunt înşelătoare, şi prorociile lor mincinoase. Ei zic: ,Aşa vorbeşte Domnul!’ măcar că Domnul nu i-a trimis; şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor.

7. Nu sunt înşelătoare vedeniile, pe care le aveţi, şi nu sunt mincinoase prorociile pe care le rostiţi? Voi ziceţi: ,Aşa vorbeşte Domnul!’ în timp ce Eu n-am vorbit.

8. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că spuneţi lucruri înşelătoare, şi vedeniile voastre sunt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu’.

9. ,Mâna Mea va fi împotriva proorocilor, ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror proorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

10. Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: ,Pace!’ când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.

11. De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va dezlănţui furtuna.

12. Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: ,Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?’

13. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,În urgia Mea, voi porni furtuna; în mânia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească.

14. Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ, şi i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuşi, şi veţi pieri în mijlocul dărâmăturilor lui. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

15. Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este nici un zid! Şi s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos!

16. S-a isprăvit cu proorocii lui Israel, care prorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.’

17. Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi privirile împotriva fiicelor poporului tău, care prorocesc după gustul inimii lor, şi proroceşte împotriva lor!

18. Spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Vai de cele ce cos periniţe pentru subsuori, şi fac mahrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre?

19. Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru câţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete, care n-ar trebui să moară, şi făcând să trăiască nişte suflete care n-ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.

20. De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe periniţele voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările!

21. Vă voi rupe mahramele, şi voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

22. Pentru că întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu însumi nu l-am întristat, şi pentru că întăriţi mâinile celui rău ca să-l împiedicaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viaţa, –

23. de aceea nu veţi mai avea vedenii înşelătoare, şi nu veţi mai rosti proorocii. Voi scoate din mâinile voastre pe poporul meu, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 14

1. Câţiva din bătrânii lui Israel au venit la mine şi au şezut înaintea mea.

2. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

3. „Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?

4. De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească proorocului, – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui,

5. ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.’

6. De aceea, spune casei lui Israel: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Întoarceţi-vă, şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

7. Căci orice om din casa lui Israel, sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, – dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, – Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.

8. Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn şi de pomină, şi-l îl voi nimici cu desăvârşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul!

9. Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.

10. Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă,

11. ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!” –

12. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

13. „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, – dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele,

14. chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”

15. „Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare,

16. şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu.

17. Sau dacă aş aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele,

18. şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu, – că n-ar mai scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.

19. Sau dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele,

20. şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea – zice Domnul, Dumnezeu – că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”

21. Totuşi, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvârşire din el oamenii şi vitele,

22. tot va fi o rămăşiţă care ca scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele, şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui.

23. Ei vă vor mângâia, când le veţi vedea purtarea şi faptele, şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului, zice Domnul, Dumnezeu.”



Capitolul 15

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

2. „Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure?

3. Ia oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el?

4. Iată că este pus pe foc să ardă; după ce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva?

5. Iată, când era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?

6. De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.

7. Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor.

8. Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 16

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, arată Ierusalimului urâciunile lui!

3. Şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, către cetatea Ierusalimului: „Prin obârşia şi naşterea ta eşti din ţara Canaaniţilor; tatăl tău era Amorit, şi mama ta Hetită.

4. La naştere, în ziua când te-ai născut, buricul nu ţi s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţită, nici n-ai fost frecată cu sare, şi nici n-ai fost înfăşată în scutece.

5. Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine, ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine, în ziua naşterii tale.

6. Atunci Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău, şi am zis: „Trăieşte chiar şi în sângele tău!” Da, ţi-am zis: „Trăieşte chiar şi în sângele tău!”

7. Te-am înmulţit cu zecile de mii” ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.

8. Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!

9. Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.

10. Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire, şi te-am îmbrăcat în mătase.

11. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână, şi o salbă la gât;

12. ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap.

13. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunsesei chiar împărăteasă.

14. Ţi s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţea ta; căci era desăvârşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu.”

15. „Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta, şi ai curvit, la adăpostul numelui tău celui mare; ţi-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor, şi te-ai dat lor.

16. Ai luat şi din hainele tale, ţi-ai făcut înălţimi pe care le-ai împodobit cu toate culorile, şi ai curvit pe ele: aşa cum nu s-a întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla vreodată.

17. Ţi-ai luat până şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint, pe care ţi le dădusem, şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu care ai curvit.

18. Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămâia Mea.

19. Pâinea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea, cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămâie cu un miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul Dumnezeu!”

20. „Apoi ţi-ai luat fiii şi fiicele, pe care Mi-i născusei, şi i-ai jertfit lor, ca să le slujească de mâncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale,

21. de Mi-ai mai junghiat fiii, şi i-ai dat, trecându-i prin foc în cinstea lor?

22. Şi în mijlocul tuturor urâciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţii tale, când erai goală, goală de tot, şi te zbăteai în sângele tău!

23. După toate aceste răutăţi ale tale, – (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), –

24. ţi-ai zidit case de curvie, ţi-ai făcut înălţimi în toate pieţele.

25. La toate colţurile uliţelor ţi-ai făcut înălţimi, ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii.

26. Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit curviile, ca să Mă mânii.

27. Dar iată că Mi-am întins mâna împotriva ta, am micşorat partea de întreţinere pe care ţi-o rânduisem, te-am lăsat în voia vrăjmaşelor tale, fiicele Filistenilor, care au roşit de purtarea ta nelegiuită.

28. Apoi ai curvit cu Asirienii, pentru că erai fără saţ; ai curvit cu ei, şi tot nu te-ai săturat.

29. Ţi-ai înmulţit curviile cu ţara Canaanului şi până în Haldea, dar nici acolo nu te-ai săturat.

30. Ce slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri, care sunt fapta unei ibovnice dedate la curvie,

31. zidindu-ţi case de curvie la toate colţurile uliţelor, şi făcându-ţi înălţimi în toate pieţele; n-ai fost nici măcar ca o curvă care-şi cere plata.

32. Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei!

33. Tuturor curvelor li se plăteşte o plată; dar tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai câştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei.

34. Ai fost cu totul altfel decât celelalte curve, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decât altele.”

35. „De aceea, ascultă, curvo, Cuvântul Domnului!

36. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urâcioşi, şi din pricina sângelui copiilor tăi, pe care li i-ai dat,

37. de aceea, iată, voi strânge pe toţi ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, da, îi voi strânge împotriva ta din toate părţile, îţi voi dezveli goliciunea înaintea lor, şi îţi vor vedea toată goliciunea.

38. Te voi judeca aşa cum se judecă femeile prea curve şi ucigătoare de copii, şi voi face din tine o jertfă sângeroasă a urgiei şi geloziei.

39. Te voi da în mâinile lor; îţi vor surpa casele de curvie, şi îţi vor nimici înălţimile; te vor dezbrăca de hainele tale, îţi vor lua toată podoaba de pietre scumpe, şi te vor lăsa goală, goală de tot.

40. Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre şi te vor străpunge cu lovituri de sabie.

41. Îţi vor arde casele cu foc, şi se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulţimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia ta, şi nu vei mai da plată de curvă.

42. Îmi voi potoli mânia împotriva ta, şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat.

43. Pentru că nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţii tale, ci M-ai aţâţat prin toate aceste lucruri, iată, voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Domnul, Dumnezeu, ca să nu mai săvârşeşti alte nelegiuiri cu toate urâciunile tale!”

44. „Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: ,Cum este mama aşa şi fata!’

45. Tu eşti fata mamei tale, care s-a dezgustat de bărbatul şi copiii ei. Tu eşti sora surorilor tale, care s-au dezgustat de bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră era o Hetită şi tatăl vostru un Amorit.

46. Sora ta cea mai mare, care locuieşte la miază-noapte de tine, este Samaria, ea şi fiicele ei; şi sora ta cea mai mică este Sodoma şi fiicele ei, şi locuieşte la miază-zi de tine.

47. Tu nu numai că ai umblat pe căile lor, şi ai săvârşit aceleaşi urâciuni, ci, ca şi cum atât ar fi fost prea puţin, ai fost mai stricată decât ele în toate purtările tale.

48. Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu că sora ta Sodoma, şi fiicele ei n-au făcut ce aţi făcut voi, tu şi fiicele tale.

49. Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.

50. Ele s-au semeţit, şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, când am văzut lucrul acesta.

51. Samaria n-a făcut nici jumătate din păcatele tale; urâciunile tale au fost mai multe decât ale ei, aşa că ai uşurat vina surorilor tale prin toate urâciunile pe care le-ai făcut acum.

52. Tu, care uşurai vina surorilor tale, prin purtarea ta, suferă acum urmările răutăţii tale; prin păcatele tale, prin care te-ai făcut mai urâcioasă decât ele, acum le faci mai uşoară vina decât a ta; de aceea acoperă-te de ruşine, şi poartă-ţi ocara, fiindcă ai uşurat vina surorilor tale!

53. Voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei şi ai fiicelor ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiicelor ei, şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor,

54. ca să-ţi suferi ocara, şi să roşeşti pentru tot ce ai făcut, slujindu-le ca o pricină de mângâiere.

55. Astfel, surorile tale: Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce iarăşi la starea voastră de mai înainte.

56. Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, în vremea mândriei tale,

57. mai înainte de vădirea răutăţii tale, când ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi, şi ale fiicelor Filistenilor, care te dispreţuiesc de jur împrejur!

58. Trebuie să-ţi porţi, în adevăr, nelegiuirile şi urâciunile, zice Domnul.”

59. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îţi voi face întocmai cum ai făcut şi tu, care au nesocotit jurământul, rupând legământul!

60. Dar Îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale, şi voi face cu tine un legământ veşnic.

61. Atunci îţi vei aduce aminte de purtarea ta, te vei ruşina, când vei primi la tine pe surorile tale, mai mari şi mai mici, pe care ţi le voi dat ca fiice, dar nu pe temeiul legământului făcut cu tine.

62. Voi face legământul Meu cu tine, şi vei şti că Eu sunt Domnul,

63. ca să-ţi aduci aminte de trecut şi să roşeşti, şi să nu mai deschizi gura de ruşine, când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 17

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel,

3. şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe, a venit în Liban, şi a luat vârful unui cedru.

4. A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de negoţ, şi a pus-o într-o cetate de negustori;

5. a luat şi din sămânţa ţării şi a pus-o într-un pământ roditor; a pus-o lângă o apă mare, şi a sădit-o ca pe o salcie.

6. Lăstarul acesta a crescut, şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur, şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari, şi a făcut mlădiţe.

7. Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că din pământul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el, şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.

8. Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod, şi să se facă o viţă minunată”.

9. „Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile, şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui nici un braţ puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei.

10. Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.”

11. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

12. „Spune casei acesteia răzvrătite: „Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?” Şi spune: „Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpeteniile lui, şi i-a dus cu el în Babilon.

13. A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el, şi l-a pus să jure; dar pe mai marii ţării i-a luat cu el,

14. ca împărăţia să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legământul, rămânându-i credincios.

15. Dar el s-a răsculat împotriva lui, şi a trimis soli în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, ca scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul?”

16. „Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri!

17. Aşa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.

18. El a nesocotit jurământul, până într-atât, că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna, şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!

19. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu, şi a rupt legământul Meu, voi face să se întoarce asupra capului lui lucrul acesta.

20. Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon, şi acolo îl voi judeca pentru abaterea săvârşită de el faţă de Mine.

21. Dar toţi fugarii din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi cei ce vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.”

22. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Eu însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare, şi o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă, şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat.

23. Şi anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod, şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui.

24. Şi toţi copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am pogorât copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.



Capitolul 18

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

2. „Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii?”

3. „Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel.

4. Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

5. Omul care este drept, care face judecată şi dreptate,

6. care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor, şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său, şi nu se apropie de nevasta sa în timpul necurăţeniei ei,

7. care n-asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pâinea lui celui flămând şi înveleşte cu o haină pe cel gol,

8. care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul,

9. care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie, – omul acela este drept, şi va trăi negreşit, zice Domnul, Dumnezeu.”

10. „Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă sânge, sau care face ceva de felul acesta;

11. dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său,

12. asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urâciuni,

13. împrumută cu dobândă şi ia camăta, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui să cadă asupra capului lui!

14. Dar dacă un om are un fiu, care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel;

15. dacă fiul acela nu mănâncă pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său,

16. nu asupreşte pe nimeni, nu ia nici un zălog, nu răpeşte, ci dă din pâinea lui celui flămând şi acoperă cu o haină pe cel gol,

17. îşi abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit.

18. Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!”

19. „Voi însă ziceţi: „Pentru ce nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?” Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit!

20. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.

21. Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.

22. Toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.

23. Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

24. Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.

25. Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?

26. Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.

27. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu.

28. Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri.”

29. Casa lui Israel zice: „Calea Domnului nu este dreaptă.” Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?

30. De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.

31. Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?

32. Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”



Capitolul 19

1. „Tu însă, fă o plângere asupra domnului lui Israel,

2. şi zi: „Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.

3. A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ, învăţat să sfâşie prada; şi a mâncat oameni.

4. Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.

5. Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, şi l-a făcut leuţ.

6. El a umblat cu leii, s-a făcut leuţ, a învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni.

7. A năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.

8. Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile din toate ţinuturile dimprejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.

9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă, şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.”

10. „Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.

11. Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase, şi atrăgea privirile cu înălţimea ei, şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

12. Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat, şi le-a mâncat focul.

13. Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă.

14. Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mâncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale.”



Capitolul 20

1. În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul, şi au şezut jos înaintea mea.

2. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

3. „Fiul omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Să Mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu.”

4. „Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinţilor lor!

5. Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa casei lui Iacov, şi M-am arătat lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei, şi am zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

6. În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară, pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.

7. Atunci le-am zis: „Lepădaţi fiecare urâciunile care vă atrag privirile, şi nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

8. Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea, şi n-au vrut să Mă asculte. Nici unul n-a lepădat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului.

9. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau, şi în faţa cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din ţara Egiptului.

10. Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului, şi i-am dus în pustie.

11. Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele.

12. Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.

13. Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.

14. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.

15. Chiar şi în pustie Mi-am ridicat mâna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărâsem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă din toate ţările;

16. şi aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele, şi pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor.

17. Dar m-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit, şi nu i-am stârpit în pustie.

18. Atunci am zis fiilor lor în pustie: „Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!

19. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le.

20. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

21. Dar fiii s-au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit şi n-au împlinit poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, şi au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustie.

22. Dar Mi-am tras mâna înapoi, şi am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.

23. În pustie, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei, şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri, şi să-i risipesc în felurite ţări,

24. pentru că n-au împlinit poruncile Mele, şi au lepădat învăţăturile Mele, au pângărit Sabatele mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor.

25. Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască.

26. I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc pe toţi întâii lor născuţi; am vrut să-i pedepsesc astfel, şi să le arăt că Eu sunt Domnul.”

27. „De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Părinţii voştri M-au batjocorit şi mai mult, arătându-se necredincioşi faţă de Mine.

28. Şi anume, când i-am dus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, şi ei şi-au aruncat ochii spre orice deal înalt şi spre orice copac stufos, acolo şi-au adus jertfele, acolo şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut, şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.

29. Eu i-am întrebat: „Ce sunt aceste înălţimi, la care vă duceţi?” De aceea li s-a dat numele de ,înălţimi’ până în ziua de azi!

30. De aceea spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voiţi voi să spurcaţi în felul părinţilor voştri şi să curviţi alergând după urâciunile lor?

31. Da, aducându-vă darurile de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeul, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!

32. Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: „Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!”

33. Pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu – că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia.

34. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia.

35. Vă voi aduce în pustia popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi.

36. Cum M-am judecat cu părinţii voştri în pustia ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, – zice Domnul Dumnezeu.

37. Vă voi trece pe sub toiag, şi vă voi pune sub mustrarea legământului.

38. Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici şi pe cei ce nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sunt străini, dar nu vor merge iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”

39. Acum, casa lui Israel, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Duceţi-vă şi slujiţi fiecare la idolii voştri! După aceea, Mă veţi asculta negreşit, şi nu veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare şi cu idolii voştri!

40. Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, – zice Domnul, Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi închina.

41. Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor.

42. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri.

43. Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu care v-aţi spurcat; şi vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-aţi făcut.

44. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu.”

45. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

46. „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre miazăzi, şi vorbeşte împotriva locurilor de miazăzi! Proroceşte împotriva pădurii din câmpiile de miazăzi!

47. Spune pădurii de la miazăzi: „Ascultă cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte.

48. Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, şi nu se va stinge nicidecum!”

49. Eu am zis: „Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face într-una la pilde!”



Capitolul 21

1. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim, şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, proroceşte împotriva ţării lui Israel!

3. Spune ţării lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvârşire în mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău.

4. Pentru că vreau să nimicesc cu desăvârşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentru ca să lovească orice făptură, de la miazăzi până la miază noapte.

5. Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.

6. Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi, şi cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!

7. Şi dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?” să răspunzi: „Pentru că vine o veste”… Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa!… Iată că vine, a sosit, – zice Domnul, Dumnezeu!”

8. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

9. „Fiul omului, proroceşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul. Zi: „Sabia, da, sabia este ascuţită, şi lustruită.

10. Este ascuţită pentru măcel, şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn…

11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mâna; este ascuţită sabia, şi lustruită, ca să înarmeze mâna celui ce măcelăreşte.

12. Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt daţi pradă sabiei împreună cu poporul Meu; de aceea bate-te pe coapsă!

13. Da, încercarea s-a făcut, şi ce va fi dacă toiagul acesta de cârmuire, care nesocoteşte totul, va fi nimicit? zice Domnul Dumnezeu!”

14. „Şi tu, fiul omului, proroceşte, şi bate din mâini! Loviturile sabiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte din toate părţile.

15. Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, de aceea am tras sabia, ameninţându-i la toate porţile lor. Vai! e făcută să fulgere, şi ascuţită pentru măcel!

16. Strânge-ţi puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşează-te, întoarce-te la stânga! Îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile!

17. Şi Eu voi bate din mâini de bucurie, şi Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!”

18. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

19. „Fiul omului, croieşte-ţi două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amândouă trebuie să iasă din aceeaşi ţară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate.

20. Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia că vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celălalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.

21. Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii, şi cercetează ficatul.

22. Sorţul, care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel, şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare.

23. Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.

24. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre; pentru că vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mâna lui!

25. Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!

26. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!

27. Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa.”

28. „Şi tu, fiul omului, proroceşte, şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon şi despre ocara lor. Spune: „Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!

29. În mijlocul vedeniilor cu care te înşeală ei şi în mijlocul prorociilor mincinoase pe care ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai când nelegiuirea lor este la culme.

30. Bagă-ţi sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în ţara ta de naştere, te voi judeca!

31. Îmi voi vărsa mânia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele, şi te voi da în mâinile unor oameni care nu lucrează decât la nimicire.

32. Vei fi ars de foc; sângele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.”



Capitolul 22

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

2. „Şi tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sânge? Pune-i înainte toate urâciunile ei!

3. Spune: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cetate, care verşi sânge în mijlocul tău, ca să-ţi vină ziua, şi care-ţi faci idoli ca să te spurci!

4. Te-ai făcut vinovată din pricina sângelui pe care l-ai vărsat, şi te-ai spurcat prin idolii pe care i-ai făcut. Ţi-ai apropiat astfel zilele, şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri şi de batjocură printre toate ţările.

5. Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca spurcată şi plină de tulburări!

6. Iată că în tine, toţi voievozii lui Israel îşi întrebuinţează puterea ca să verse sânge.

7. În tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sunt asupriţi.

8. Tu Îmi nesocoteşti locaşurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.

9. În tine sunt bârfitori, ca să verse sânge; în tine se mănâncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrânări.

10. În mijlocul tău, se descoperă goliciunea tatălui; în mijlocul tău, este silită femeia în timpul necurăţiei ei!

11. În mijlocul tău, fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sânge cu nora sa, fiecare necinsteşte pe sora sa, fiica tatălui său.

12. În tine, se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă şi camătă, jefuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.”

13. „De aceea, iată că bat din mâini, din pricina lăcomiei pe care ai avut-o, şi din pricina sângelui vărsat în mijlocul tău.

14. Îţi va suferi inima, şi Îţi vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi lucra.

15. Te voi risipi printre neamuri, te voi răspândi în felurite ţări, şi îţi voi nimici cu desăvârşire necurăţia din mijlocul tău.

16. Vei fi spurcată astfel de tine însăţi înaintea neamurilor, şi vei şti că Eu sunt Domnul.”

17. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

18. „Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte zgură; toţi sunt aramă, cositor, fier, plumb, în cuptorul de topit; au ajuns nişte zgură de argint.

19. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi ajuns nişte zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului.

20. Cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.

21. Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele şi vă veţi topi în el.

22. Cum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu Domnul, Mi-am vărsat mânia peste voi.”

23. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

24. „Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţită, şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”

25. Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; pun mâna pe bogaţii şi lucruri scumpe, şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.

26. Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nici o deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor.

27. Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.

28. Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit!

29. Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!

30. Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!

31. Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele, şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.”



Capitolul 23

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiaşi mame.

3. Ele au curvit în Egipt, au curvit în tinereţea lor; acolo le-au fost strânse ţâţele, acolo le-a fost atins sânul fecioresc.

4. Cea mai mare se chema Ohola, şi sora ei Oholiba. Erau ale Mele, şi au născut fii şi fiice.” Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul.

5. Ohola nu Mi-a fost credincioasă; s-a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, după Asirieni, vecinii ei,

6. îmbrăcaţi cu ştofe vopsite în albastru, dregători şi căpetenii, toţi tineri şi plăcuţi, călăreţi călări pe cai.

7. Ea a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s-a spurcat cu toţi aceia pentru care umbla nebună, s-a spurcat cu toţi idolii lor.

8. Nu s-a lăsat nici de curviile ei din Egipt, căci aceştia se culcaseră cu ea din tinereţea ei, îi atinseseră sânul fecioresc, şi îşi vărsaseră curviile peste ea.

9. De aceea, am dat-o în mâinile ibovnicilor ei, în mâinile copiilor Asiriei, pentru care se aprinsese de dragoste.

10. Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii şi fiicele, şi pe ea au ucis-o cu sabia, de i s-a dus vestea printre femei, după judecăţile făcute de ei asupra ei.

11. Sora ei Oholiba a văzut lucrul acesta, şi a fost mai fără frâu, decât ea în patima ei; şi a întrecut pe sora sa în curvii.

12. Ea s-a aprins de dragoste după copiii Asiriei, după dregători şi căpetenii, vecinii ei, îmbrăcaţi în chip strălucit, călăreţi călări pe cai, toţi tineri şi plăcuţi.

13. Am văzut că se spurcase, întocmai ca cea dintâi din amândouă.

14. Ea a mers chiar mai departe în curviile ei. A zărit pe ziduri nişte zugrăveli de bărbaţi, nişte icoane de Haldei zugrăviţi cu culoare roşie,

15. cu brâie împrejurul coapselor lor, cu turbane de felurite culori pe cap, toţi având înfăţişarea unor viteji, după felul Babilonenilor, a căror ţară de naştere este Haldea; şi s-a aprins după ei,

16. la cea dintâi privire, şi le-a trimis soli în Haldea.

17. Şi copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste, şi au spurcat-o cu curviile lor. Aşa că ea s-a spurcat cu ei, şi apoi inima i s-a înstrăinat de ei.

18. Şi când şi-a dezgolit ea necurăţia, şi-a descoperit goliciunea, şi inima Mea s-a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase şi de sora sa.

19. Dar ea şi-a înmulţit curviile tot mai mult, gândindu-se iarăşi la zilele tinereţii ei, când curvea în ţara Egiptului.

20. Ea s-a aprins după nişte necuraţi, a căror carne era ca a măgarilor, şi a căror apropiere era ca a armăsarilor.

21. Astfel, ţi-ai înnoit iarăşi nelegiuirile tinereţii tale, când Egiptenii îţi strângeau ţâţele, din pricina sânului tău fecioresc.

22. De aceea, Oholiba, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aţâţ împotriva ta pe ibovnicii tăi, de care ţi-ai înstrăinat inima, şi-i aduc din toate părţile împotriva ta:

23. pe Babiloneni şi pe toţi Haldeii, căpitani, voievozi şi domni, şi pe toţi copiii Asiriei împreună cu ei, tineri şi plăcuţi, toţi dregători şi căpetenii, oameni vestiţi, toţi călări pe cai.

24. Ei vin împotriva ta cu arme, care şi roţi, şi cu o mulţime de popoare. Cu scut, pavăză şi coifuri, înaintează din toate părţile împotriva ta. Lor le încredinţez judecata, şi te vor judeca după legile lor

25. Te fac să-Mi simţi gelozia, şi se vor purta cu urgie cu tine. Îţi vor tăia nasul şi urechile, şi sămânţa ta va cădea lovită de sabie. Îţi vor lua fiii şi fiicele, şi ce-ţi va mai rămâne, va fi mâncat de foc.

26. Te vor dezbrăca de haine, şi vor lua podoabele scumpe cu care te găteşti.

27. Voi pune astfel capăt nelegiuirilor tale şi curviilor tale din ţara Egiptului. Aşa că nu-ţi vei mai îndrepta privirile spre ei, şi nu te vei mai gândi la Egipt.

28. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, te dau în mâinile acelora de care ţi s-a înstrăinat inima.

29. Se vor purta cu ură cu tine; îţi vor ridica toate bogăţiile, şi te vor lăsa goală, goală de tot. Ruşinea necurăţiilor tale se va descoperi, ruşinea nelegiuirilor şi curviilor tale.

30. Lucrurile acestea ţi se vor întâmpla, pentru că ai curvit cu neamurile, pentru că te-ai spurcat cu idolii lor.

31. Ai mers pe calea surorii tale, de aceea, şi Eu îţi pun potirul ei în mână.

32. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vei bea potirul surorii tale, cel larg şi adânc; vei ajunge de râs şi de batjocură. Încape mult în el!

33. Te vei umple de beţie şi durere; căci potirul surorii tale Samaria este un potir de groază şi spaimă!

34. Îl vei bea şi îl vei goli, îi vei roade cioburile, şi-ţi vei sfâşia ţâţele. Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.”

35. De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că M-ai uitat, pentru că M-ai aruncat la spate-ţi, poartă-ţi şi tu acum pedeapsa nelegiuirilor şi curviilor tale.”

36. Domnul mi-a zis: „Fiul omului, vrei să judeci pe Ohola şi Oholiba? Pune-le înainte urâciunile lor!

37. Ele s-au dedat la preacurvie, şi pe mâinile lor este sânge: au preacurvit cu idolii lor; şi copiii pe care Mi-i născuseră, i-au trecut prin foc în cinstea lor, ca să-i mănânce!

38. Afară de aceasta iată ce Mi-au mai făcut: Mi-au spurcat Locaşul cel sfânt în aceeaşi zi, şi Mi-au pângărit Sabatele.

39. Căci după ce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s-au dus şi în Locaşul Meu cel sfânt, ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea.

40. Au umblat chiar după oamenii, care veneau de departe, le-au trimis soli, şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi, şi te-ai gătit cu podoabele tale;

41. ai şezut pe un pat măreţ, înaintea căruia era întinsă o masă, pe care ai pus tămâia şi untdelemnul Meu.

42. S-au auzit strigătele unei mulţimi vesele; şi cu mulţimea aceasta de oameni de rând au adus nişte beţivi din pustie, care au pus brăţări în mâinile celor două surori şi mândre cununi pe capetele lor.

43. Am zis atunci cu privire la curva cea bătrână: „Şi acum îşi va urma ea oare curviile, şi tot vor mai veni la ea?”

44. Şi au venit la ea cum vin la o curvă; aşa s-au dus la Ohola şi Oholiba, la aceste femei nelegiuite.

45. De aceea oamenii fără prihană le vor osândi, cum se osândesc femeile preacurve, cum se osândesc cele ce varsă sânge; căci sunt prea curve, şi au sânge pe mâini.

46. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Voi aduce împotriva lor o mulţime de gloată mare, şi le voi da pradă chinului şi jafului.

47. Adunarea le va ucide cu pietre, şi le va doborî cu lovituri de sabie; le vor ucide fiii şi fiicele lor, şi le vor arde casele cu foc.

48. Voi face astfel să înceteze nelegiuirea în ţară; ca toate femeile să ia învăţătură, şi să nu mai facă o nelegiuire ca a voastră!

49. Vi se va răsplăti astfel nelegiuirea, şi veţi purta păcatele săvârşite cu idolii voştri, şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu!”



Capitolul 24

1. În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim.

3. Spune o pildă acestei case de îndărătnici, şi zi-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pune, pune cazanul, şi toarnă apă în el!

4. Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.

5. Alege ce e mai bun din turmă, şi pune lemnele grămadă sub cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare, şi să fiarbă şi oasele din el”.

6. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de cetatea cea setoasă de sânge, cazanul cel plin de rugină, şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el unele după altele, fără să trageţi la sorţi.

7. Căci sângele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-a pus pe stânca goală, nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere apoi cu ţărână.

8. Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sângele pe stânca goală, pentru ca să nu fie acoperit.

9. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Vai de cetatea cea setoasă de sânge! Vreau să fac un rug mare!

10. Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertura groasă, ca să se ardă şi ciolanele.

11. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbânte arama, să i se topească murdăria dinăuntru, şi să i se şteargă rugina.

12. Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc,

13. şi tu doreşti iarăşi nelegiuire în spurcăciunea ta! Pentru că am vrut să te curăţ şi nu te-ai făcut curată, nu vei mai fi curăţită de spurcăciunea ta până Îmi voi potoli mânia asupra ta.

14. Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu.”

15. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

16. „Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi, şi să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.

17. Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba, şi nu mânca pâinea de jale!”

18. Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise.

19. Poporul mi-a zis: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?”

20. Eu le-am răspuns: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

21. „Spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pângări Locaşul Meu cel sfânt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.

22. Şi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale,

23. veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi tânji pentru nelegiuirile voastre, şi vă veţi văita între voi.

24. Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.

25. Tu, însă, fiul omului, în ziua când le voi răpi ceea ce face tăria lor, bucuria şi fala lor, ce le este scump ochilor şi lucrul iubit de ei, pe fiii şi fiicele lor,

26. în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale.

27. În ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 25

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre copiii lui Amon, şi proroceşte împotriva lor!

3. Spune copiilor lui Amon: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că ai zis: „Ha! Ha!” sfântului Meu Locaş, când era pângărit, ţării lui Israel, când era pustiită, şi casei lui Iuda, când se ducea în robie,

4. de aceea, iată, te dau în stăpânirea fiilor Răsăritului; ei îşi vor aşeza staulele în mijlocul tău şi îşi vor face locuinţele în tine; îţi vor mânca roadele, şi îţi vor bea laptele.

5. Voi face din Raba un ocol de cămile, şi din ţara copiilor lui Amon o stână de oi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul!

6. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că ai bătut din mâini, şi ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului de ţara lui Israel,

7. de aceea, iată că Îmi întind mâna peste tine, şi te dau pradă neamurilor; te şterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul ţărilor, şi te nimicesc. Şi vei şti că Eu sunt Domnul!”

8. „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că Moabul şi Seirul au zis: ,Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile!’

9. De aceea, deschid ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui de la hotare, care sunt podoaba ţării şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,

10. îl deschid şi-l dau în stăpânire fiilor Răsăritului împreună cu ţara Amoniţilor, ca să nu mai fie pomeniţi printre neamuri copiii lui Amon.

11. Îmi voi împlini judecăţile împotriva Moabului! Şi vor şti că Eu sunt Domnul.”

12. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că Edomul s-a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat şi s-a răzbunat pe ea,

13. de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi întind mâna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, îl voi preface într-un pustiu, de la Teman până la Dedan; vor cădea loviţi de sabie.

14. Îmi voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după mânia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.”

15. „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că Filistenii s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului, voind să nimicească totul, în ura lor străveche,

16. aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că Îmi întind mâna împotriva Filistenilor, nimicesc cu desăvârşire pe Cheretiţi, şi prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării,

17. Mă voi năpusti cu mare răzbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când Îmi voi răzbuna pe ei.”



Capitolul 26

1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: ,Ha! Ha!’ Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!”

3. de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!

4. Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna, şi o voi face o stâncă goală.

5. Va rămâne o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

6. Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.”

7. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.

8. El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri, şi va ridica scutul împotriva ta.

9. Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui.

10. Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor, când va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită,

11. Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui, şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ.

12. Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.

13. Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale, şi nu se va mai auzi sunetul harfelor tale.

14. Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.”

15. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu despre Tir: „Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.

16. Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele, şi îşi leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, şi stau pe pământ; într-una tremură de groază, şi stau înmărmuriţi din pricina ta.

17. Ei fac o cântare de jale asupra ta, şi-ţi zic: „Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care băgau groaza în toţi cei dimprejur!

18. Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârşitul tău.

19. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul, şi când te vor acoperi apele cele mari,

20. te voi pogorî împreună cu cei ce se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adâncimile pământului, în singurătăţi veşnice, lângă cei ce s-au pogorât în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii.

21. Te voi nimici cu desăvârşire, şi nu vei mai fi; te vor căuta, şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 27

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Şi tu, fiul omului, rosteşte această cântare de jale asupra Tirului!

3. Spune Tirului: ,Tu, care stai pe malul mării, şi faci negoţ cu popoarele unui mare număr de ostroave, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Tirule, tu ziceai: ,Eu sunt de o desăvârşită frumuseţe!’

4. Ţinutul tău este în inima mărilor, şi cei ce te-au zidit te-au făcut desăvârşit de frumos.

5. Cu chiparoşi din Senir ţi-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ţi ridice catargurile;

6. lopeţile ţi le-au făcut din stejari de Basan, şi laviţele cu fildeş prins în cimişir, adus din ostroavele Chitim.

7. Pânzele care-ţi slujeau ca steag erau de in subţire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră şi roşie, din ostroavele Elişei.

8. Locuitorii Sidonului şi Arvadului îţi erau vâslaşi, şi cei mai înţelepţi din mijlocul tău, Tirule, îţi erau cârmaci.

9. Bătrânii Ghebalului şi lucrătorii lui iscusiţi erau la tine, şi-ţi dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine.

10. Cei din Persia, din Lud şi din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei îşi spânzurau în tine scutul şi coiful, şi-ţi dădeau strălucire.

11. Cei din Arvad îţi umpleau zidurile cu războinicii tăi, şi oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei îşi atârnau pavezele pe toate zidurile tale, şi-ţi desăvârşeau astfel frumuseţea.

12. Cei din Tars făceau negoţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belşug. Veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi cu plumb.

13. Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau negoţ cu tine; dădeau robi şi unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale.

14. Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreţi şi catâri.

15. Cei din Dedan făceau negoţ cu tine; negoţul multor ostroave trecea prin mâinile tale; îţi aduceau ca bir coarne de fildeş şi de abanos.

16. Siria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la târgul tău de smarald, purpură, şi materii pestriţe cu in subţire, mărgean şi agat.

17. Iuda şi ţara lui Israel făceau negoţ cu tine; îţi dădeau grâu de Minit, turte, miere, untdelemn şi leac alinător, în schimbul mărfurilor tale.

18. Damascul făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe care le aveai din belşug; îţi dădea vin din Helbon şi lână albă.

19. Vedanul şi Iavanul, de la Uzal, veneau la târgul tău; fier lucrat, casie şi trestie mirositoare, erau schimbate cu tine.

20. Dedanul făcea negoţ cu tine cu învelitori de pus pe cal.

21. Arabia şi toţi voievozii Chedarului erau negustorii tăi, şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.

22. Negustorii din Seba şi din Raema făceau negoţ cu tine; îţi plăteau cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe şi aur, mărfurile tale.

23. Haranul, Canehul şi Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoţ cu tine;

24. făceau negoţ cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră şi cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi de funii, sucite şi bine împletite, aduse la târgul tău.

25. Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! –

26. Vâslaşii tăi te duceau pe ape mari: dar un vânt de la răsărit te va sfărâma în inima mărilor!

27. Bogăţiile tale, târgurile tale şi mărfurile tale, marinarii şi cârmacii tăi, cei ce îţi dreg crăpăturile corăbiilor, şi cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toţi oamenii de război care sunt în tine, şi toată mulţimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuşi în inima mărilor, în ziua căderii tale.

28. Toate valurile mării se vor cutremura de ţipetele cârmacilor tăi!

29. Şi toţi vâslaşii, marinarii, toţi cârmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii şi vor păşi pe uscat.

30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Îşi vor arunca ţărână în cap şi se vor tăvăli în cenuşă.

31. Îşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor îmbrăca în saci, te vor plânge cu sufletul amărât, şi cu mâhnire mare.

32. În durerea lor, vor face un cântec de jale asupra ta, te vor boci, şi vor zice: „Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?”

33. Când ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe împăraţii pământului.

34. Acum însă eşti sfărâmat de mări, negoţul tău a pierit în adâncimea apelor, şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!

35. Toţi locuitorii ostroavelor stau înmărmuriţi din pricina ta, împăraţii lor stau cu părul vâlvoi de groază, şi le tremură faţa!

36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Eşti nimicit de tot, şi te-ai dus pentru totdeauna!”



Capitolul 28

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, spune voievodului Tirului: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: ,Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor’, măcar că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu.

3. Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;

4. prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale;

5. prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.

6. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu,

7. iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pângări frumuseţea.

8. Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.

9. Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: ,Sunt Dumnezeu’, măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?

10. Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.”

11. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.

13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.

14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.

15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

16. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.

17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.

18. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.

19. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!”

20. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

21. „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, şi proroceşte împotriva lui!

22. Spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată că am necaz pe tine, Sidonule, şi voi fi proslăvit în mijlocul tău; ca să se ştie că Eu sunt Domnul, când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui, şi când Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.

23. Voi trimite ciuma în el, voi face să curgă sângele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui, ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească, şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.

24. Atunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toţi cei ce-l înconjoară şi-l dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.”

25. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Când voi strânge iarăşi casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită, Îmi voi arăta în ea sfinţenia înaintea neamurilor, şi vor locui în ţara lor pe care am dat-o robului meu Iacov.

26. Vor locui liniştiţi în ea, vor zidi case şi vor sădi vii; da, vor locui liniştiţi în ea, când Îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celor ce-i înconjoară şi-i dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.”



Capitolul 29

1. În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Faraon, împăratul Egiptului, şi proroceşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt!

3. Vorbeşte, şi spune: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Iată că am necaz pe tine, Faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare, care te culci în mijlocul râurilor tale, şi zici: ,Râul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!’

4. Îţi voi pune însă un cârlig în fălci, voi lipi peştii râurilor tale de solzii tăi, şi te voi scoate din mijlocul râurilor tale, cu toţi peştii care se află în ele, şi care se vor lipi de solzii tăi.

5. Te voi arunca în pustie, pe tine şi pe toţi peştii din râurile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mâncare fiarelor pământului şi păsărilor cerului.

6. Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel.

7. Când au pus mâna pe tine, te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul; când s-au proptit de tine, te-ai sfărâmat, şi le-ai scrântit şoldurile.’

8. De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, voi aduce sabia împotriva ta, şi voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău oamenii şi vitele.

9. Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu, şi vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: ,Nilul este al meu, eu l-am făcut!’

10. De aceea iată că am necaz pe tine şi pe râurile tale, şi voi preface ţara Egiptului într-un pustiu şi într-o pustietate,

11. Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de vită nu va trece prin ea, şi va rămâne patru zeci de ani fără să fie locuită.

12. Voi preface ţara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor ţări pustiite, şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani. Iar pe Egipteni îi voi risipi printre neamuri, şi-i voi împrăştia în felurite ţări.

13. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,După patru zeci de ani, voi strânge pe Egipteni din mijlocul popoarelor între care îi voi risipi.

14. Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în ţara Patros, în ţara lor de baştină, şi vor alcătui acolo o împărăţie slabă.

15. Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii, şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina, ca să nu stăpânească peste neamuri.

16. Împărăţia aceasta nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când se întorcea spre ei. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.’

17. În al douăzeci şi şaptelea an, în ziua întâi a lunii întâi, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

18. ,Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sunt jupuiţi, şi n-a luat de la Tir nici o plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.

19. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată că dau lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ţara Egiptului; el îi va ridica bogăţiile, o va prăda, şi o va jefui; aceasta va fi plata oastei lui!

20. Ca plată pentru slujba făcută împotriva Tirului, îi dau ţara Egiptului; căci pentru Mine s-au ostenit, zice Domnul Dumnezeu.

21. ,În ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel, şi-ţi voi deschide gura veselă în mijlocul lor; şi vor şti că Eu sunt Domnul.’



Capitolul 30

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

2. ,Fiul omului, proroceşte, şi spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Văitaţi-vă!… Nenorocită zi!

3. Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor.

4. Sabia va pătrunde în Egipt, şi în Etiopia va fi groază, când vor cădea morţii în Egipt, când i se vor ridica bogăţiile, şi i se vor răsturna temeliile.

5. Etiopia, Put, Lud, toată Arabia, Cub, şi fiii ţării unite cu ele, vor cădea împreună cu ei loviţi de sabie.’

6. Aşa vorbeşte Domnul: ,Sprijinitorii Egiptului vor cădea, şi mândria tăriei lui se va prăbuşi! Din Migdol până la Siene vor cădea loviţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.’

7. ,Vor fi pustiiţi între alte ţări pustiite, şi cetăţile lui vor fi nimicite în mijlocul altor cetăţi nimicite.

8. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi pune foc în Egipt, şi când toţi sprijinitorii lui vor fi zdrobiţi.

9. În ziua aceea nişte soli se vor duce din partea mea cu corăbiile să tulbure Etiopia în liniştea ei; şi-i va apuca spaimă mare în ziua Egiptului; căci iată că lucrurile acestea se întâmplă!’

10. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Voi pierde mulţimea Egiptului, prin mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

11. El şi poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimişi să nimicească ţara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului, şi vor umple ţara de morţi.

12. Canalurile le voi seca, voi da ţara în mâinile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea, prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!’ –

13. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Voi nimici idolii, şi voi stârpi din Nof chipurile deşarte. Nu va mai fi nici un voievod din ţara Egiptului, şi voi răspândi groaza în ţara Egiptului.

14. Voi pustii Patrosul, voi pune foc Ţoanului, şi-Mi voi aduce la îndeplinire judecăţile asupra Noului.

15. Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetăţuia Egiptului, şi voi nimici cu desăvârşire mulţimea din No.

16. Voi pune foc Egiptului; Sinul va fi cuprins de spaimă. No va fi deschis prin spărtură, şi Noful cucerit ziua în amiaza mare de vrăjmaşi.

17. Tinerii din On şi din Pi-Beset vor cădea ucişi de sabie, şi cetăţile acestea se vor duce în robie.

18. La Tahpanes se va întuneca ziua, când voi sfărâma jugul Egiptului, şi când se va sfârşi mândria tăriei lui; un nor va acoperi Tahpanesul, şi cetăţile lui vor merge în robie.

19. Îmi voi aduce astfel la îndeplinire judecăţile asupra Egiptului, şi vor şti că Eu sunt Domnul.’

20. În anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a lunii întâi, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

21. ,Fiul omului, am frânt braţul lui Faraon, împăratul Egiptului; şi iată că nu-i vor lega rana ca să se vindece, nu-l vor obloji cu legături, nu-l vor lega ca să se întremeze, şi să poată mântui sabia.’

22. De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, şi-i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frânt, ca să-i cadă sabia din mână.

23. Iar pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri, şi-i voi risipi în felurite ţări.

24. În schimb, voi întări braţele împăratului Babilonului, şi-i voi pune o sabie în mână; iar braţele lui Faraon le voi frânge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniţi de moarte.

25. Dar voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi pune sabia Mea în mâna împăratului Babilonului, şi când o va întoarce împotriva ţării Egiptului.

26. Voi împrăştia pe Egipteni printre neamuri, îi voi risipi în felurite ţări, şi vor şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 31

1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

2. „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: ,Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?

3. Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori.

4. Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa, şi îşi trimiteau pârâurile la toţi copacii de pe câmp.

5. De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.

6. Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.

7. Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.

8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.

9. Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.

10. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Pentru că avea o tulpină aşa de înaltă, pentru că îşi înălţa vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,

11. l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.

12. Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele ţării; şi toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui, şi l-au părăsit.

13. Pe sfărâmăturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele câmpului şi-au făcut culcuşul între ramurile lui,

14. ca să nu se mai îngâmfe nici unul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu înălţimea lor; căci toţi sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.

15. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,În ziua când s-a pogorât în locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui, şi i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat.

16. De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am aruncat în locuinţa morţilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă, şi s-au mângâiat în adâncimile pământului toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape.

17. S-au pogorât şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei ce au pierit ucişi de sabie, ei care erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.

18. Cu cine poţi fi asemuit tu în slavă şi în mărime între copacii Edenului? Totuşi vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit ucişi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.”



Capitolul 32

1. În anul al doisprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra lui Faraon, împăratul Egiptului, şi spune-i: ,Semănai cu un pui de leu între neamuri, erai ca un crocodil în mări, te aruncai în râurile tale, tulburai apele cu picioarele tale, şi le întărâtai valurile.”

3. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.

4. Te voi arunca pe uscat, şi te voi întinde pe câmpie, ca toate păsările cerului să şadă pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pământ cu tine.

5. Îţi voi azvârli carnea pe munţi, şi voi umple văile cu sfărâmăturile tale.

6. Ţara în care înoţi, o voi uda cu sângele tău, până la munţi, şi se vor umple puhoaiele de tine.

7. Când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.

8. Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.”

9. „Voi mâhni şi inima multor popoare, când voi vesti pieirea ta printre neamuri, în ţările, pe care nu le cunoşteai.

10. Voi face să se îngrozească multe popoare de tine, şi împăraţilor lor li se va face părul măciucă din pricina ta, când Îmi voi învârti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.”

11. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Sabia împăratului Babilonului va veni peste tine.

12. Mulţimea ta o voi face să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Ei vor nimici mândria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi prăpădită.

13. Voi pierde şi toate vitele lui de lângă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copită de vite nu le va mai tulbura.

14. Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă râurile lin ca untdelemnul, zice Domnul, Dumnezeul.”

15. „Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate, şi ţara va fi jefuită de tot ce are, când voi lovi pe toţi cei ce o locuiesc, vor şti că Eu sunt Domnul.

16. Acesta este cântecul de jale, pe care îl vor cânta. Fiicele neamurilor îl vor cânta: da, asupra Egiptului şi asupra întregii lui mulţimi îl vor cânta, zice Domnul, Dumnezeu.”

17. În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

18. „Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi aruncă-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adâncimile pământului, la cei pogorâţi în groapă!

19. Pe cine întreci tu în frumuseţe? Pogoară-te, şi culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!

20. Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborâţi în mormânt Egiptul, şi toată mulţimea lui!

21. Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: ,S-au pogorât, s-au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!’

22. Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, – toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie.

23. Mormintele lor sunt în adâncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii.

24. Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s-au pogorât netăiaţi împrejur în adâncimile pământului, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă.

25. L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.

26. Acolo sunt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii.

27. Ei sunt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; sunt pogorâţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse sub capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.

28. Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!

29. Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voievozii lui, care, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorâţi în groapă.

30. Tot acolo sunt voievozii de la miază-noapte, şi toţi Sidonienii, care s-au pogorât la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lângă cei pogorâţi în groapă.

31. Faraon îi va vedea, şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui care au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.”

32. „Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 33

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: ,Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi-l va pune ca străjer, –

3. dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă, şi va da de ştire poporului,

4. şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui.

5. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.

6. Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuiri lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’

7. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.

8. Când zic celui rău: ,Răule, vei muri negreşit!’ şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.

9. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.

10. Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ,Voi cu drept cuvânt ziceţi: ,Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră, şi din pricina lor tânjim; cum am putea să trăim?’

11. Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?’ –

12. Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ,Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege.

13. Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit, – dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.

14. Dimpotrivă când zic celui rău: ,Vei muri!’ – dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,

15. dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa, şi nu săvârşeşte nici o nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.

16. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!’

17. Copiii poporului tău zic: ,Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuşi, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!

18. Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.

19. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!

20. Fiindcă ziceţi: ,Calea Domnului nu este dreaptă!’ vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!”

21. În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine şi a zis: „Cetatea a fost luată!”

22. Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, şi Domnul îmi deschisese gura până a venit el la mine dimineaţa. Gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.

23. Atunci Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

24. „Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel zic: ,Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!’

25. De aceea spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Voi mâncaţi carne cu sânge, vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge. Şi voi să stăpâniţi ţara?

26. Voi vă bizuiţi pe sabia voastră, săvârşiţi urâciuni, fiecare din voi necinsteşte pe nevasta aproapelui său. Şi voi să stăpâniţi ţara?’

27. De aceea spune-le: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pe viaţa Mea, că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea ucişi de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor; iar cei ce sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.

28. Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu; mândria tăriei ei se va sfârşi, munţii lui Israel vor fi pustiiţi, şi nimeni nu va mai trece prin ei.

29. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un pustiu, din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârşit.’

30. Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor, şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: ,Veniţi dar, şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!’

31. Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.

32. Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.

33. Când se vor întâmpla însă aceste lucruri, – şi iată că se întâmplă! – vor şti că era un prooroc în mijlocul lor.”



Capitolul 34

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Proroceşte, şi spune-le lor, păstorilor: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma?

3. Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.

4. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime!

5. Astfel ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, şi s-au risipit.

6. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!”

7. De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!

8. „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nici o grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele”, –

9. de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!

10. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!”

11. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta!

12. Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.

13. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor, şi în toate locurile locuite ale ţării.

14. Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.

15. Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.”

16. „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.”

17. „Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.

18. Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunii voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?

19. Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!’

20. De aceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.

21. Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi izgonit,

22. voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.

23. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor.

24. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!

25. Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.

26. Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată!

27. Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc.

28. Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai tulbura nimeni.

29. Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor.

30. Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

31. „Voi sunteţi oile Mele, oile păşunii Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 35

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, proroceşte împotriva lui,

3. şi zi: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta, şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!

4. Îţi voi preface cetăţile în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sunt Domnul!

5. Pentru că aveai o ură veşnică, şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,

6. de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge, şi te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.

7. Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu, şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc şi pe cei ce se întorc.

8. Îi voi umple munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.

9. Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

10. Pentru că ai zis: ,Aceste două neamuri, şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpânire!’ măcar că Domnul era acolo,

11. de aceea pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi urgia, pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.

12. Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, când ai zis: ,Sunt pustiiţi, şi ne sunt daţi ca pradă!’

13. V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!”

14. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!

15. Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.



Capitolul 36

1. Tu, fiul omului, proroceşte asupra munţilor lui Israel, şi spune: „Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului!

2. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Pentru că vrăjmaşul a zis despre voi: ,Ha! Ha! Aceste înălţimi veşnice au ajuns moştenirea noastră!’

3. proroceşte şi zi: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor,

4. de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărâmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, care au ajuns de prada şi de râsul celorlalte neamuri dimprejur;

5. „aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit ţara Mea, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.

6. De aceea, proroceşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară din partea neamurilor!”

7. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mâna şi jur, că neamurile care vă înconjoară, îşi vor purta ele însele ocara!

8. Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple.

9. Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.

10. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile.

11. Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

12. Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni; şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai nimici.”

13. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi se zice: ,Tu, ţară, ai mâncat oameni, ţi-ai nimicit chiar şi neamul tău’,

14. din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mânca oameni, şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.

15. De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor, şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.”

16. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

17. „Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei.

18. Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră.

19. I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.

20. Când au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: ,Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.’

21. Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese.”

22. „De aceea, spune casei lui Israel: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers.

23. De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.

24. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.

25. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.

26. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.

27. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.

28. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

29. Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema grâul, şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi.

30. Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.

31. Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre.

32. Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!”

33. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărâmăturile vor fi zidite din nou;

34. ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.

35. Şi se va spune atunci: ,Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!’

36. Şi neamurile, care vor mai rămâne în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.”

37. Aşa vorbeşte Domnul dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.

38. Cetăţile dărâmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 37

1. Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.

2. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii, şi erau uscate de tot.

3. El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!”

4. El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: ,Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!

5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: ,Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!

6. Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”

7. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!

8. M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.

9. El mi-a zis: „Proroceşte, şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învie!’

10. Am prorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.

11. El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ,Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!”

12. De aceea, proroceşte, şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.

13. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!

14. Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.”

15. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

16. „Fiul omului, ia o bucată de lemn, şi scrie pe ea: ,Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, care sunt tovarăşii lui.’ Ia apoi o altă bucată de lemn, şi scrie pe ea: „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.”

17. După aceea, împreună-le una cu alta, într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta.

18. Şi când îţi vor zice copiii poporului tău: „Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?”

19. să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel care-i sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.”

20. Toiegele de lemn, pe care vei scrie, să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii lor.

21. Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.

22. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.

23. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.

24. Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.

25. Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.

26. Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna.

27. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

28. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.”



Capitolul 38

1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi proroceşte împotriva lui!

3. Şi spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!

4. Te voi târî, şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi care toţi mânuiesc sabia;

5. împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:

6. Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!

7. Pregăteşte-te dar, fii gata, tu, şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!

8. După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.

9. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine.

10. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte, şi vei urzi planuri rele.

11. Vei zice: ,Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavând nici zăvoare, nici porţi! –

12. Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pământului.’

13. Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice: ,Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?’

14. De aceea proroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta,

15. şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire!

16. Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog!”

17. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei proorocii lui Israel, care au prorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor?

18. În ziua aceea, însă, în ziua când va porni Gog împotriva pământului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mânia aprinsă.

19. O spun, în gelozia şi în focul mâniei Mele: În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel.

20. Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii care sunt pe faţa pământului; munţii se vor răsturna, pereţii stâncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pământ.

21. Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său.

22. Îl voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, care vor fi cu el.

23. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sunt Domnul.”



Capitolul 39

1. „Fiul omului, proroceşte acum împotriva lui Gog, şi spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!

2. Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel.

3. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă.

4. Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor câmpului.

5. Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.”

6. „Voi pune foc Magogului, şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul.

7. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel!”

8. „Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit.

9. Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele.

10. Nu vor lua lemne de pe câmp, şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele. Vor jefui pe cei ce i-au jefuit, şi vor prăda pe cei ce i-au prădat, zice Domnul Dumnezeu.”

11. „În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: valea călătorilor, la răsăritul mării moarte, şi mormântul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui, şi vor numi valea aceasta: ,Valea mulţimii lui Gog.’

12. Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe ţara.

13. Tot poporul ţării îi va îngropa, şi i se va duce vestea, în ziua când voi fi proslăvit, zice Domnul Dumnezeu.”

14. Apoi vor alege nişte oameni care vor cutreiera neîncetat ţara, şi care vor îngropa trupurile rămase pe faţa pământului, ca să cureţe ţara; după şapte luni vor începe să cerceteze.

15. Cei ce vor străbate ţara, o vor cutreiera, şi când unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lângă el, până îl vor îngropa groparii în ,Valea mulţimii lui Gog.’

16. Tot acolo va mai fi şi o cetate numită Hamona (Mulţime). Aşa vor curăţi ţara.”

17. Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Spune păsărilor de orice soi, şi tuturor fiarelor câmpului: ,Adunaţi-vă, şi veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mâncaţi carne, şi beţi sânge,

18. mâncaţi carnea vitejilor, şi beţi sângele voievozilor pământului, sânge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan!

19. Mâncaţi grăsime până vă veţi sătura, şi beţi sânge până vă veţi îmbăta, din jertfele mele, pe care le voi junghia pentru voi.

20. Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu.”

21. „Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe care le voi face, şi pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea.

22. Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte.

23. Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei, săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns Faţa Mea, şi i-am dat în mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie.

24. Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor, şi le-am ascuns Faţa Mea.”

25. „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfânt.

26. Atunci îşi vor uita ocara, şi toate fărădelegile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor, şi când nu-i tulbura nimeni.

27. Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.

28. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo

29. şi nu le voi mai ascunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 40

1. În anul al douăzeci şi cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la patrusprezece ani după dărâmarea cetăţii, tocmai în ziua aceea, a venit mâna Domnului peste mine, şi m-a strămutat în ţara lui Israel.

2. M-a dus acolo, în nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită.

3. M-am dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mână o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă,

4. Omul acela mi-a zis: „Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe care ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.”

5. Un zid înconjura Templul pe din afară de jur împrejur. În mâna omului aceluia era o prăjină de măsurat lungă de şase coţi, fiecare cot având o palmă mai mult decât cotul obişnuit. A măsurat lăţimea zidului, care era de o prăjină, şi înălţimea, care era tot de o prăjină.

6. A mers la poarta de răsărit, şi i-a suit treptele. A măsurat pragul porţii, care era lat de o prăjină, şi celălalt prag care era lat de o prăjină.

7. Fiecare odaie de pază era lungă de o prăjină, şi largă tot de o prăjină. Între fiecare două odăi de pază era un loc gol de cinci coţi. Pragul porţii, de lângă tinda porţii dinăuntru, era de o prăjină.

8. A măsurat şi tinda porţii dinăuntru; era de o prăjină.

9. A măsurat apoi tinda porţii; era de opt coţi, şi stâlpii ei erau de doi coţi. Tinda porţii era spre partea dinăuntru.

10. Odăile de pază ale porţii de răsărit erau în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă; fiecare aveau aceeaşi măsură, şi stâlpii de fiecare parte aveau tot aceeaşi măsură.

11. A măsurat apoi lărgimea deschizăturii porţii, care era de zece coţi, şi lungimea porţii, care era de treisprezece coţi.

12. Înaintea odăilor de pază era un loc gol de un cot de o parte şi de cealaltă; fiecare odaie de pază avea şase coţi de o parte, şi şase coţi de cealaltă.

13. A măsurat poarta de la acoperişul unei odăi de pază, până la acoperişul celeilalte; între cele două deschizături care erau faţă în faţă era o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi.

14. A măsurat tinda porţii şi a găsit douăzeci de coţi; tinda da într-o curte, de jur împrejurul porţii.

15. Locul dintre poarta de la intrare şi tinda porţii dinăuntru era lung de cincizeci de coţi.

16. La odăile de pază şi la stâlpii lor dinăuntrul porţii de jur împrejur erau nişte ferestre îngrădite; ferestre erau şi înăuntru în tindele porţii de jur împrejur; iar pe stâlpi erau săpate ramuri de finici.

17. M-a dus în curtea de afară, unde se aflau odăi şi un caldarâm de jur împrejur; pe caldarâmul acesta erau treizeci de odăi.

18. Caldarâmul era lângă porţi, şi era de-a lungul porţilor: acesta era caldarâmul de jos.

19. A măsurat lăţimea de la poarta de jos până la partea de afară a curţii dinăuntru, şi avea o sută doi coţi, la răsărit şi la miazănoapte.

20. A măsurat lungimea şi lăţimea porţii de miazănoapte a curţii de afară.

21. Odăile ei de pază, în număr de trei de o parte şi trei de alta, stâlpii şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură ca poarta dintâi, cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime.

22. Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei, aveau aceeaşi măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru.

23. La curtea dinăuntru era o poartă, în faţa porţii de miazănoapte şi în faţa porţii de răsărit; a măsurat o sută de coţi de la o poartă până la cealaltă.

24. M-a dus în partea de miazăzi, unde se afla poarta de la miazăzi. I-a măsurat stâlpii şi tinda, care aveau aceeaşi măsură.

25. Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, ca şi celelalte ferestre, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.

26. La ea te suiai pe o scară de şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru; pe stâlpi era câte un finic de fiecare parte.

27. Curtea dinăuntru avea o poartă înspre miazăzi; a măsurat de la o poartă până la cealaltă spre miazăzi o sută de coţi.

28. M-a dus în curtea dinăuntru, pe poarta de miazăzi. A măsurat poarta de miazăzi, şi a găsit că avea aceeaşi măsură.

29. Odăile ei de pază, stâlpii şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau ferestre de jur împrejur, şi poarta era lungă de cincizeci de coţi şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.

30. (De jur împrejur erau tinzi lungi de două zeci şi cinci de coţi şi late de cinci coţi.)

31. Tinda porţii dădea în curtea de afară; pe stâlpii ei erau finici, şi opt trepte pentru suit la poartă.

32. M-am dus apoi în curtea dinăuntru, pe intrarea de răsărit. A măsurat poarta, şi a găsit că avea aceeaşi măsură.

33. Odăile ei de pază, stâlpii ei şi tinda ei, aveau aceeaşi măsură. Poarta aceasta şi tinda ei aveau şi ele ferestre de jur împrejur, lungi de cinci zeci de coţi şi late de două zeci şi cinci.

34. Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stâlpi, şi opt trepte pentru suit la poartă.

35. M-a dus la poarta de miază-noapte. A măsurat-o, şi a găsit aceeaşi măsură.

36. Şi ea avea odăi de pază, stâlpi, tindă şi ferestre de jur împrejur; era lungă de cinci zeci de coţi şi lată de două zeci şi cinci de coţi.

37. Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau cinci finici pe stâlpii ei, şi opt trepte pentru suit la poartă.

38. Era o odaie, care se deschidea spre tinda porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot.

39. În tinda porţii erau de fiecare parte două mese, pe care trebuia junghiată arderea de tot, jertfa de ispăşire şi jertfa pentru vină.

40. În una din părţile de afară, cum te sui la intrarea porţii de miază-noapte, erau două mese; şi în cealaltă parte, spre tinda porţii, erau iarăşi două mese.

41. În cele două părţi ale porţii, se aflau astfel patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă, de toate opt mese, pe care trebuiau înjunghiate jertfele.

42. În faţa meselor pentru jertfe, mai erau pentru arderile de tot patru mese de pietre cioplite, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate, şi înalte de un cot; pe mesele acestea, trebuiau puse uneltele cu care se înjunghiau vitele pentru arderi de tot şi pentru celelalte jertfe.

43. Pe dinăuntru casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mână, care slujeau ca mese pentru carnea jertfelor.

44. Afară din poarta dinăuntru erau două odăi pentru cântăreţi în curtea dinăuntru: una era alături de poarta de miază noapte şi avea faţa spre miazăzi, cealaltă era alături de poarta de miazăzi şi avea faţa spre miazănoapte.

45. El mi-a zis: „Odaia aceasta, dinspre miazăzi, este pentru preoţii care îngrijesc de slujba Templului.

46. Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoţii care îngrijesc de slujba altarului. Fiii lui Ţadoc sunt aceia care, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească.

47. A măsurat curtea, care era în patru colţuri, lungă de o sută de coţi. Altarul era înaintea casei.

48. M-a dus în tinda casei. A măsurat stâlpii tindei, şi a găsit cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă. Lăţimea porţii era de patrusprezece coţi, iar peretele de pe laturile porţii era de trei coţi deoparte şi de trei coţi de cealaltă.

49. Tinda avea o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de doisprezece coţi; te suiai la ea pe zece trepte. Lângă stâlpi mai erau şi alţi stâlpi, unul de o parte şi altul de alta.



Capitolul 41

1. M-a dus în Templu. A măsurat stâlpii; aveau o lăţime de şase coţi deoparte, şi o lăţime de şase coţi de alta – aceasta este lăţimea stâlpilor.

2. Lăţimea uşii era de zece coţi; iar canaturile uşii erau laţi de cinci coţi deoparte, şi cinci coţi de cealaltă parte. A măsurat şi lungimea Templului: patruzeci de coţi, şi lăţimea: douăzeci de coţi.

3. Apoi a intrat înăuntru. A măsurat uşiorii uşii: doi coţi, uşa şase coţi, şi lăţimea uşii, şapte coţi.

4. Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coţi şi în lăţime douăzeci de coţi; şi mi-a zis: „Acesta este Locul prea sfânt!”

5. A măsurat zidul casei: gros de şase coţi, şi lăţimea odăilor lăturalnice de jur împrejurul casei, patru coţi.

6. Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid făcute anume pentru odăile acestea din jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei.

7. Odăile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel de la mijloc.

8. De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii, şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghi.

9. Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi.

10. Locul gol dintre odăile lăturalnice ale casei şi odăile dimprejurul casei, avea o lăţime de două zeci de coţi, de jur împrejur.

11. Uşa odăilor lăturalnice dădea în locul gol: o uşă la miază noapte, şi o uşă la miază zi; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur.

12. Clădirea din faţa locului gol, din partea de apus, avea o lăţime de şaptezeci de coţi, un zid de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi era lung de nouăzeci de coţi.

13. A măsurat şi casa, care avea o lungime de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile sale, aveau de asemenea o lungime de o sută de coţi.

14. Lăţimea feţei casei şi a locului gol, dinspre răsărit, era de o sută de coţi.

15. A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a casei, şi pridvoarele ei de fiecare parte: erau o sută de coţi.

16. Templul şi casa dinăuntru, tinda de afară, pragurile, ferestrele îngrădite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, din faţa pragurilor, erau acoperite cu lemn de jur împrejur. De la pământ până la ferestrele acoperite,

17. până deasupra uşii, partea dinăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei dinăuntru şi din afară, totul era după măsură,

18. şi împodobit cu heruvimi şi finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două feţe,

19. o faţă de om întoarsă spre un finic deoparte, şi o faţă de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul casei.

20. De la pământ până deasupra uşii, erau heruvimi şi finici, şi tot aşa şi pe zidul Templului.

21. Uşiorii Templului era în patru muchii. Şi în faţa Locului prea sfânt erau ceva care se vedea

22. ca un altar de lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia, şi pereţii lui erau de lemn. Omul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Domnului!

23. Templul şi Locul prea sfânt aveau două uşi.

24. Fiecare uşă avea două canaturi, care se întorceau amândouă pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă.

25. Pe uşile Templului erau săpaţi heruvimi şi finici, ca şi pe ziduri. În faţa pridvorului de afară erau nişte grinzi de lemn îmbucate între ele.

26. Erau ferestre îngrădite, şi deoparte şi de cealaltă erau finici, şi tot aşa era şi pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice şi pe grinzile de sus.



Capitolul 42

1. Apoi m-a scos şi m-a dus în curtea de afară dinspre miază noapte, şi m-a dus în odăile din faţa locului gol şi din faţa clădirii la miază noapte.

2. Faţa unde se afla uşa de miază noapte, avea o lungime de o sută de coţi; şi lăţimea era de cincizeci de coţi.

3. În dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinăuntru, şi în dreptul caldarâmului curţii de afară, se aflau pridvoare lângă pridvoare în catul al treilea.

4. Pe dinaintea odăilor, era un loc de trecere lat de zece coţi, şi un drum de un cot; uşile lor erau spre miază noapte.

5. Odăile de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijlocul clădirii, pentru că le mai luau din loc şi pridvoarele.

6. Erau trei caturi, dar n-aveau stâlpi ca stâlpii curţilor; de aceea, începând de jos, odăile de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi cele de la mijloc.

7. Zidul de afară, care mergea alături cu odăile, dinspre curtea de afară, în faţa odăilor, avea o lungime de cincizeci de coţi;

8. căci lungimea odăilor dinspre curtea de afară era de cincizeci de coţi. Dar faţa Templului avea o sută de coţi.

9. Dedesubtul acestor odăi era intrarea de la răsărit, cum veneai din curtea de afară.

10. Mai erau nişte odăi de grosimea zidului curţii dinspre răsărit, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii.

11. În faţa lor, era un loc de trecere, ca şi înaintea odăilor dinspre miază noapte, de aceeaşi lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.

12. Tot aşa era şi cu uşile odăilor dinspre miazăzi. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre răsărit, pe unde intrai.

13. El mi-a zis: „Odăile de la miazănoapte şi odăile de la miazăzi, care sunt în faţa locului gol, sunt odăile sfinte, unde vor mânca lucrurile prea sfinte preoţii, care se apropie de Domnul; în ele vor pune lucrurile prea sfinte, darurile de mâncare, vitele aduse ca jertfe de ispăşire şi de vină; căci locul acesta este sfânt.

14. Când vor intra preoţii, nu vor ieşi din locul sfânt ca să se ducă în curtea de afară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu care fac slujba, căci hainele acestea sunt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.”

15. După ce a isprăvit de măsurat casa dinăuntru, m-a scos pe poarta dinspre răsărit, şi a măsurat-o pe partea de afară de jur împrejur.

16. A măsurat partea de răsărit cu prăjina de măsurat, şi de jur împrejur a găsit cinci sute de prăjini.

17. A măsurat partea de miazănoapte cu prăjina de măsurat, şi a găsit de jur împrejur cinci sute de prăjini.

18. A măsurat partea de miazăzi cu prăjina de măsurat, şi a găsit cinci sute de prăjini.

19. S-a întors apoi spre apus, şi a măsurat cinci sute de prăjini cu prăjina de măsurat.

20. A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, şi lăţimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărţea locul sfânt de cel nesfânt.



Capitolul 43

1. M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.

2. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pământul strălucea de slava Sa.

3. Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem când venisem să nimicesc cetatea; şi vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem, lângă râul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pământ.

4. Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.

5. Atunci, Duhul m-a răpit şi m-a dus în curtea dinăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!

6. Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, şi un om stătea lângă mine.

7. El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui veşnic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt, prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor,

8. ca atunci când îşi puneau pragul lor lângă pragul Meu, stâlpii lor lângă stâlpii Mei, şi nu era decât un zid între Mine şi ei. Aşa au pângărit ei Numele Meu cel sfânt cu urâciunile pe care le-au săvârşit; de aceea i-am mistuit în mânia Mea.

9. Acum vor depărta de la Mine curviile lor şi trupurile moarte ale împăraţilor lor, şi voi locui veşnic în mijlocul lor.

10. Tu, însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor.

11. Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirea ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o sub ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei şi toate orânduirile ei, şi să facă întocmai după ele.

12. Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vârful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea, este prea sfânt. Iată, aceasta este legea asupra Casei.

13. Iată măsurile altarului, în coţi; fiecare cot era cu o palmă mai lung decât cotul obişnuit. Temelia era înaltă de un cot, şi lată de un cot; şi pervazul dimprejur avea o lăţime de un lat de mână; aceasta era propteaua altarului.

14. De la temelia de pe pământ până la pervazul de jos erau doi coţi, şi o lăţime de un cot; şi de la pervazul cel mic până la cel mare erau patru coţi, şi un cot lăţime.

15. Altarul avea o vatră de patru coţi; şi din vatra altarului se înălţau patru coarne.

16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coţi, o lăţime de doisprezece coţi, şi cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat.

17. Pervazul avea patrusprezece coţi lungime pe patrusprezece coţi lăţime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur, şi treptele erau îndreptate spre răsărit.

18. El mi-a zis: „Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată legile cu privire la altar, pentru ziua când îl vor face, ca să aducă pe el arderi de tot şi să stropească sângele.

19. Să dai preoţilor, Leviţilor, care sunt din sămânţa lui Ţadoc şi care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un viţel pentru jertfa de ispăşire.

20. Să iei din sângele lui, şi să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colţuri ale pervazului, şi marginea care-l înconjoară; să curăţeşti astfel altarul şi să faci ispăşire pentru el.

21. Să iei viţelul pentru ispăşite, şi să-l ardă într-un loc anume lângă Casă, afară din sfântul Locaş.

22. În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispăşire un ţap fără cusur, ca să cureţe altarul, cum l-au curăţit cu viţelul.

23. După ce vei isprăvi de făcut ispăşirea, să aduci un viţel fără cusur, şi un berbec din turmă fără cusur.

24. Să-i aduci înaintea Domnului; preoţii să-i presare cu sare, şi să-i aducă Domnului ca ardere de tot.

25. Timp de şapte zile, să jertfeşti în fiecare zi un ţap ca jertfă de ispăşire; să jertfească şi un viţel şi un berbec din turmă, amândoi fără cusur.

26. Timp de şapte zile, vor face ispăşirea şi curăţirea altarului, şi-l vor sfinţi astfel.

27. După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot, şi jertfele voastre de mulţumire. Şi vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 44

1. M-a adus înapoi la poarta de afară a sfântului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă.

2. Şi Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide, şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă!

3. În ce priveşte pe voievod, voievodul va putea să şadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii, şi va ieşi pe acelaşi drum.”

4. M-a dus apoi la poarta de miază noapte, înaintea casei Templului. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pământ.

5. Domnul mi-a zis: „Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rânduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea casei şi toate ieşirile sfântului Locaş!

6. Şi spune celor îndărătnici, casei lui Israel: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Ajungă-vă toate urâciunile voastre, casa lui Israel!

7. Aţi băgat în Locaşul Meu cel sfânt nişte străini cu inima netăiată împrejur, şi cu carnea netăiată împrejur, ca să-Mi spurce casa; aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi sângele înaintea tuturor urâciunilor voastre, şi aţi rupt astfel legământul Meu.

8. N-aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel sfânt.

9. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Nici un străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel sfânt, nici unul din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel.

10. Mai mult, Leviţii care s-au depărtat de Mine, când se rătăcea Israel şi se abătea de la Mine ca să-şi urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor:

11. ei vor fi în Locaşul Meu cel sfânt ca slugi, vor păzi porţile casei şi vor face slujbă în casă; vor junghia pentru popor vitele rânduite pentru arderile de tot şi pentru celelalte jertfe, şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.

12. Pentru că i-au slujit înaintea idolilor lui, şi au făcut să cadă în păcat casa lui Israel, de aceea Îmi ridic mâna asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca să-şi poarte pedeapsa nelegiuirii lor.

13. Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele prea sfinte; ci vor purta pedeapsa ruşinii lor şi urâciunilor pe care le-au săvârşit.

14. Totuşi le voi da paza casei, îi voi întrebuinţa la toată slujba ei şi la tot ce trebuie făcut în ea.

15. ,Dar preoţii, Leviţii, fiii lui Ţadoc, care au păzit slujba locaşului Meu celui sfânt când se rătăceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească, şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu.”

16. „Ei vor intra în Locaşul Meu cel sfânt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească, şi vor fi în slujba Mea.

17. Când vor trece pe porţile curţii dinăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lână, când vor face slujba în porţile curţii dinăuntru şi în casă.

18. Vor avea pe cap şi scufii de in, şi izmene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea;

19. iar când vor ieşi să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veşmintele cu care fac slujba, şi le vor pune în odăile sfântului Locaş; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.

20. Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul.

21. Nici un preot nu va bea vin când va intra în curtea dinăuntru.

22. Nu vor lua de nevastă nici o văduvă, nici o femeie lăsată de bărbat, ci vor lua numai fecioare din sămânţa casei lui Israel; totuşi vor putea să ia şi pe văduva unui preot.

23. Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt, şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat.

24. Vor judeca în neînţelegeri, şi vor hotărî după legile Mele. Vor păzi de asemenea legile şi poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele, şi vor sfinţi Sabatele Mele.

25. Un preot nu se va duce la un mort, ca să nu se facă necurat; nu va putea să se facă necurat decât pentru un tată, pentru o mamă, pentru un fiu, pentru o fiică, pentru un frate şi pentru o soră, care nu era măritată.

26. După curăţire, i se vor număra şapte zile.

27. În ziua când va intra în Locaşul Meu cel sfânt, în curtea dinăuntru, ca să facă slujba în sfântul Locaş, îşi va aduce jertfa de ispăşire, zice Domnul Dumnezeu.”

28. „Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nici o moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor!”

29. Dar se vor hrăni cu darurile de mâncare, cu jertfele de ispăşire şi de vină; şi tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel va fi al lor.

30. Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel, şi partea ridicată din toate darurile de mâncare, pe care le veţi aduce ca daruri ridicate, vor fi ale preoţilor; veţi da preoţilor şi pârga făinii voastre, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră.

31. Preoţii însă nu vor mânca din nici o pasăre sau vită moartă ori sfâşiată de fiară.”



Capitolul 45

1. „Când veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei.

2. Din bucata aceasta veţi lua pentru sfântul Locaş cinci sute de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi; şi cinci zeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur.

3. Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii, pentru sfântul Locaş, pentru Locul prea sfânt.

4. Aceasta este partea sfântă din ţară: ea va fi a preoţilor care fac slujba în sfântul Locaş, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, şi acesta va fi un loc sfânt pentru Locaşul cel sfânt.

5. Leviţilor, care slujesc în casă, să li se dea în stăpânire un ţinut de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, pentru cetăţile în care vor locui împreună cu douăzeci de odăi.

6. Să daţi şi cetăţii o moşie de cinci mii de coţi în lat şi douăzeci şi cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru sfântul Locaş; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.

7. Pentru domnitor veţi deosebi un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, de-a lungul părţii sfinte şi de-a lungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit.

8. Acesta va fi pământul lui, moşia lui în Israel; şi domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.

9. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Destul, domnitori ai lui Israel! Încetaţi cu silnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu, – zice Domnul Dumnezeu. –

10. Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă, şi un bat drept.

11. Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură; batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer, şi efa a zecea parte dintr-un omer; măsura lor se va potrivi după omer.

12. Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli!

13. Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr-o efă la un omer de grâu, şi a şasea parte din efă la un omer de orz.

14. Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.

15. O oaie dintr-o turmă de două sute de oi din toate seminţiile lui Israel, să fie dată ca dar de mâncare, ardere de tot şi jertfă de mulţumire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispăşire, – zice Domnul Dumnezeu. –

16. Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel.

17. Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mâncare, de arderea de tot, şi de jertfa de mulţumire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.”

18. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În cea dintâi zi a lunii întâi, vei lua un viţel fără cusur, şi vei face ispăşire pentru sfântul Locaş.

19. Preotul va lua din sângele jertfei ispăşitoare, şi va pune pe uşiorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului, şi pe uşiorii porţii curţii dinăuntru.

20. Tot aşa vei face şi în ziua întâi a lunii a şaptea, în ziua întâi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; şi astfel veţi curăţi casa.

21. În ziua a patrusprezecea a lunii întâi, veţi prăznui Paştele. Sărbătoarea va ţine şapte zile, în care timp se vor mânca azimi.

22. Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire.

23. În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jertfă de ispăşire în fiecare zi.

24. Va adăuga şi darul de mâncare: câte o efă de fiecare viţel, şi o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă.

25. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi de tot şi acelaşi dar de mâncare împreună cu untdelemnul.”



Capitolul 46

1. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Poarta curţii dinăuntru: dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului, şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.

2. Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară, şi va sta lângă uşiorii porţii. Apoi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţumire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăşi afară, şi poarta nu se va închide până seara.

3. Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi.

4. Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul, în ziua Sabatului, va fi de şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur;

5. iar darul lui de mâncare va fi o efă de berbec, şi un dar de bună voie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

6. În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbec, toţi fără cusur.

7. Şi darul lui de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec, şi cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

8. Când va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porţii, şi va ieşi pe acelaşi drum.

9. Dar când va veni poporul ţării înaintea Domnului, la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieşi pe poarta de miazăzi; iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi, va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaşi poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă.

10. Domnitorul va intra cu ei când vor intra, şi vor ieşi împreună când vor ieşi.

11. La sărbători şi la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec, şi cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

12. Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jertfă de mulţumire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţumire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăşi poarta.

13. În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.

14. Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă, şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veşnică, pentru totdeauna!

15. În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot veşnică.”

16. „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul: ,Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.

17. Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui.

18. Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca nici unul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!”

19. M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte, rânduite preoţilor, şi care se află spre miază-noapte. Şi iată că în fund, era un loc, înspre apus.

20. El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoţii carnea de la jertfele pentru vină şi pentru ispăşire, şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească astfel poporul prin ele.

21. M-a dus apoi în curtea de afară, şi m-a făcut să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.

22. Şi în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patru zeci de coţi şi late de treizeci; câte patru aveau aceeaşi măsură, şi erau în colţuri.

23. Câte patru erau înconjurate cu un zid, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit.

24. El mi-a zis: ,Acestea sunt bucătăriile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.



Capitolul 47

1. M-a adus înapoi la uşa casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miază-zi a altarului.

2. M-a scos pe poarta de miază noapte, şi m-a făcut să ocolesc pe din afară până la poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă.

3. Când a înaintat omul acela spre răsărit, cu măsura în mână, a măsurat o mie de coţi, şi m-a trecut prin apă; apa îmi venea până la glezne.

4. A mai măsurat iarăşi o mie de coţi, şi m-a pus să trec prin apă, şi apa îmi venea până la genunchi. A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi m-a trecut prin ea, şi apa îmi venea până la şolduri.

5. A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă încât trebuia să înot un râu, care nu se putea trece.

6. El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Şi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului.

7. Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului erau o mulţime de copaci pe amândouă părţile.

8. El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se pogoară în câmpie, şi se varsă în marea şi vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca.

9. Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul, şi vor fi o mulţime de peşti; căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta va fi viaţă.

10. Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, şi vor întinde mrejele; vor fi peşti de felurite soiuri, ca peştii mării celei mari, şi vor fi foarte mulţi.

11. Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.

12. Dar lângă râul acesta, pe malurile lui de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din sfântul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană, şi frunzele lor ca leac.”

13. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată hotarele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif va avea două părţi.

14. O veţi stăpâni unul ca şi altul, cum am jurat, cu mâna ridicată, că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire.

15. Iată hotarele ţării: înspre miază noapte, de la marea cea mare, drumul Hetlonului până la Ţedad,

16. Humat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului, Haţer-Haticon, spre hotarul Havranului.

17. Astfel hotarul va fi, de la mare până la Haţar-Enon, şi la miază noapte de el hotarul Damascului, Ţafonului, şi hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miază-noapte.

18. În partea de răsărit, dintre Havran şi Damasc, între Galaad şi ţara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, de la hotarul de miază noapte până la marea de răsărit şi anume până la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit.

19. Hotarul de miază zi, înspre miază zi, va merge de la Tamar până la apele Meriba de la Cades, până la pârâul Egiptului, şi până la Marea cea mare. Acesta va fi hotarul de miază zi.

20. Hotarul de apus va fi marea cea mare, până la locul unde apucă spre Hamat: acesta va fi hotarul de apus.

21. Ţara aceasta o veţi împărţi între voi, după seminţiile lui Israel.

22. O veţi împărţi însă ca moştenire prin sorţ între voi şi între străinii care vor locui în mijlocul vostru, acei străini care vor naşte copii în mijlocul vostru. Pe aceştia îi veţi privi ca pe nişte băştinaşi între copiii lui Israel. Ei să aibă moştenirea prin sorţ împreună cu voi între seminţiile lui Israel.

23. Străinului îi veţi da moştenirea lui în seminţia în care va locui, zice Domnul Dumnezeu.”



Capitolul 48

1. Iată numele seminţiilor. La marginea de miază noapte, de-a lungul drumului de la Hetlon, cum mergi spre Hamat şi Harţar-Enon, la hotarul Damascului de la miază noapte spre Hamat, de la răsărit până spre apus: partea lui Dan.

2. Lângă hotarul lui Dan, de la răsărit până la apus, partea lui Aşer.

3. Lângă hotarul lui Aşer, de la răsărit până la apus partea lui Neftali.

4. Lângă hotarul lui Neftali, de la răsărit până la apus, partea lui Manase.

5. Lângă hotarul lui Manase, de la răsărit până la apus, partea lui Efraim.

6. Lângă hotarul lui Efraim, de la răsărit până la apus, partea lui Ruben.

7. Lângă hotarul lui Ruben, de la răsărit până la apus, partea lui Iuda.

8. Lângă hotarul lui Iuda, de la răsărit până la apus, va fi partea sfântă pe care o veţi despărţi, lată de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lungă cât una din părţile de la răsărit până la apus; în mijlocul ei va fi sfântul Locaş.

9. Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul, va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime în lungime şi zece mii în lăţime.

10. Această parte sfântă va fi a preoţilor: douăzeci şi cinci de mii de coţi la miază noapte, zece mii în lat la apus, zece mii în lat la răsărit, şi douăzeci şi cinci de mii în lung la miazăzi. În mijloc însă va fi sfântul Locaş al Domnului.

11. Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, care au făcut slujba sfântului Meu Locaş, care nu s-au rătăcit ca Leviţii, când se rătăceau copiii lui Israel.

12. Ea va fi a lor, ca parte prea sfântă, luată din partea ţării, care va fi deosebită Domnului, lângă hotarul Leviţilor.

13. Leviţii vor avea, alăturea cu hotarul preoţilor, douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, douăzeci şi cinci de mii în toată lungimea şi zece mii în lăţime.

14. Nu vor putea să vândă nimic din ea nici să schimbe; şi această pârgă a ţării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Domnului.

15. Ceilalţi cinci mii de coţi însă, care mai rămân în lat înaintea celor douăzeci şi cinci de mii, vor fi daţi cetăţii ca loc obişnuit, pentru locuinţe şi păşune; şi cetatea va fi la mijloc.

16. Iată-i măsurile: înspre miază noapte patru mii cinci sute de coţi, înspre miazăzi patru mii cinci sute, înspre răsărit patru mii cinci sute, înspre apus patru mii cinci sute.

17. Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coţi la miază noapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cinci zeci la răsărit, şi două sute cinci zeci la apus.

18. Rămăşiţa din lungime, de lângă partea sfântă, zece mii la răsărit şi zece mii la apus, alături de partea sfântă, va da veniturile rânduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii.

19. Lucrătorii cetăţii vor fi luaţi din toate seminţiile lui Israel.

20. Toată partea sfântă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi douăzeci şi cinci de mii în lat; şi va alcătui un pătrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca moşie a cetăţii.

21. Partea care va rămâne va fi a domnitorului, de amândouă laturile părţii sfinte şi moşiei cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte lângă hotarul de răsărit, şi la apus în dreptul celor două zeci şi mii de coţi lângă hotarul de apus, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfântă însă şi sfântul Locaş al casei vor fi la mijloc.

22. Astfel moşia Leviţilor şi moşia cetăţii va fi în locul părţii cuvenite domnitorului, în mijloc; adică ce va fi între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului.

23. Iată celelalte seminţii. De la răsărit până la apus va fi partea lui Beniamin.

24. Lângă hotarul lui Beniamin, de la răsărit până la apus, partea lui Simeon.

25. Lângă hotarul lui Simeon, de la răsărit până la apus, partea lui Isahar.

26. Lângă hotarul lui Isahar, de la răsărit până la apus, partea lui Zabulon.

27. Lângă hotarul lui Zabulon, de la răsărit până la apus, partea lui Gad.

28. Lângă hotarul lui Gad însă, pe partea de miazăzi, la miazăzi, hotarul va merge de la Tamar până la apele Meriba de la Cades, până la pârâul Egiptului, şi până la marea cea mare.

29. Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţ seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.”

30. „Iată ieşirile cetăţii. În partea de miază noapte, care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, –

31. şi porţile cetăţii se vor numi după numele seminţiilor lui Israel – trei porţi la miază noapte: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, şi o poartă a lui Levi.

32. În partea de răsărit care are o întindere de patru mii cinci sute de coţi, cu trei porţi: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, şi o poartă a lui Dan.

33. În partea de miazăzi, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, şi o poartă a lui Zabulon.

34. În partea de apus, cu o întindere de patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, şi o poartă a lui Neftali.

35. De jur împrejurul cetăţii: optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: ,Domnul este aici!’