• BISERICA HUEDIN

    Publicaţi postare


    (daţi click pe imagine pentru a mări)

    ****************************************



    ****************************************

    PAROHIA SFINŢII ARHANGHELI - HUEDIN


    Cartierul de locuinte Berceni-Sud, construit intre anii 1963-1985, fiind aproape lipsit de lacasuri de cult, preotii si enoriasii Parohiei “Constantin Brancoveanu” au dorit ridicarea unei biserici corespunzatoare unei populatii de marimea celei a unui oras.In zona Bd.Constantin Brancoveanu,parohia cu acelasi nume a folosit timp de 50 ani micul lacas din Str.Riul Mara nr.5,devenit treptat neincapator.Inca din anii 1970,preotii de atunci Nita Grigorescu si apoi Gheorghe Bejgu au solicitat construirea unei biserici in zona intersectiei Bd.Constantin Brancoveanu-Drumul Gazarului-Spitalul”M.S. Curie” sau in locul vechii biserici.Din anul 1991, preotul paroh Dutu Constantin; sprijinit de enoriasi si Primaria sectorului 4 a,reusit sa obtina terenul, aprobarile si primele fonduri pentru edificarea noii biserici cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril,precum si pentru turnul-clopotnita.Planurile au fost intocmite de arhitectul Voicu Florea, din Arhiepiscopia Bucurestilor. La 1 septembrie 1997 a fost sfintita fundatia bisericii in prezenta P.S.Episcop –Vicar Patriarhul Teodosie Snagoveanul si P.F.P. Patriarh Teoctist.Biserica orientata cu altarul spre Bd.Constantin Brancoveanu,dar putin retrasa de la aliniere, are dimensiunile in plan de 35x19m si o inaltime de 32m.Planul este in forma de cruce greaca inscrisa cu absida altarului circulara, simplu decrosata; nu are pridvor, in schimb are exonarex de mari dimensiuni.La intersectia celor doua bolti cilindrice-longitudinala si traversala se ridica turla Pantocrator; tamburul acesteia este poligonal,asezat pe o baza patrata,descarcata pe cei patru piloni centrali.Colturile exonarexului sunt ocupate de scara catre cafas si de un spatiu pentru baptisteriu;partea continua prin doua turnuri de plan patrat.Subsolul va fi folosit pentru toate anexele tehnice. In fata bisericii este prevazuta o terasa de acces,ridicata cu cateva trepte.A fost realizata incalzirea centrala cu gaze la calorifere.Turnul clopotnita situat pe strada Huedin anunta de departe maretia edificiului. Acesta a fost inceput in anul 1995 avand dimensiunea de 7x7metri.In plan are 7 nivele cu tot cu foisor si o inaltime in varf de 27 metri.La parterul turnului va fi infiintata o mica cantina sociala pentru nevoile enoriasilor aflati in dificultate iar la etajele superioare se vor gasi :cancelaria parohiala,biblioteca parohiei si spatii destinate pentru depozitarea arhivei parohiale si a obiectelor de cult.In prezent biserica se pregateste spre a fi pictata in tehnica “fresco” de catre pictorul Baluta Cezar.
    Preotii slujitori ai acestei biserici sunt: Antasiuc Nectarie Florentin, Alexe Stefan Tanior, Gherasim Stefan.

    *sursa: http://www.parohiasfintiiarhangheli.ro/



    ****************************************


    RUGACIUNEA ULTIMILOR STARŢI DE LA MĂNĂSTIREA OPTINA

    Doamne, daruieste-mi sa primesc cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi.Invredniceste-ma sa ma dau intru totul Sfintei Voiei Tale.In tot ceasul astazi, povatuieste-ma si in toate ma sprijineste.Oricare vor fi vestile pe care le voi primi in timpul zilei, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si intarit in credinta ca peste toate este Sfinta Voia Ta.In toate faptele si cuvintele mele, Tu calauzeste-mi simtirile.In toate intimplarile neasteptate, nu ma lasa sa uit ca totul vine de la Tine. Invata-ma sa fiu deschis si intelept cu fiecare din madularele familiei mele duhovnicesti, pe nimenea amarind, pe nimenea intristind. Doamne da-mi puterea sa port osteneala zilei de astazi si toate intimplarile din vremea ei. Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert.

    AMIN

    ****************************************


    VIDEO PAROHIA SFINŢII ARHANGHELI-HUEDIN













    ****************************************


    DESPRE ACATIST

    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Ele nu fac parte din randuiala celor sapte Laude si nici din celelalte slujbe ale sarbatorilor de peste an, ci se citesc la orice vreme, in afara ceasurilor de slujba ale Bisericii, la cererea credinciosilor si pentru feluritele lor nevoi. Se numesc acatiste (in greceste ahatistos), pentru ca in timpul lor nu stam jos in strane, ci in picioare sau in genunchi in fata icoanei sfantului spre care ne indreptam rugaciunile noastre.
    Acatistele sunt alcatuite din mai multe cantari de lauda si de rugaciune catre Mantuitorul, Sfanta Fecioara sau alti Sfinti. Aceste cantari poarta numele de condace si icoase. Fiecare icos se termina cu Bucura-te, mireasa, pururea fecioara (sau Bucura-te, sfinte… etc) si fiecare condac se termina cu Aliluia pe care il repeta strana.
    Cel mai vechi si mai insemnat si mai mult folosit dintre acatiste este Acatistul Maicii Domnului, sau al Bunei-Vestiri, compus din 25 de cantari de lauda catre Sfanta Fecioara. A fost alcatuit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului (+386). Se citeste mai ales la Utrenia din Sambata a cincea a Postului Mare, adica la denia de Vineri seara. Randuiala lui o aflam in Ceaslov. Tot acolo mai aflam si alte acatiste, ca Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos si Acatistul Sfantului Nicolae. In Ceaslovul cel Mare si Acatistier se gasesc si alte acatiste pentru sarbatori mari si pentru sfintii cei mai insemnati, ca de pilda: Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul, Acatistul Sfintilor Apostoli, Acatistul Sfantului Gheorghe, Acatistul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava s.a. In timp mai apropiat s-au alcatuit, dupa modelul acatistelor vechi, acatiste pentru mai toti sfintii, care sunt patroni sau hramuri de biserici, sau ale caror sfinte moaste le avem in tara, ca de pilda: Acatistul Sfintilor Ioachim si Ana, Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, Acatistul Sfintei Filofteia, Acatistul Sf. Pantelimon, Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi, Acatistul Prea Cuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel Mare din Basarabi, Acatistul Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, al Sfantului Iosif de la Partos, al Sfintilor Marturisitori Visarion si Sofronie si al Mucenicului Oprea, al Sfintilor lerarhi lorest si Sava s.a.
    In bisericile de mir, slujba Acatistului se face de obicei in zilele de luni, miercuri si - mai ales - vineri seara, precum si in ajunul sarbatorilor sfintilor in a caror cinste e alcatuit Acatistul, fie inainte, fie dupa Vecernie. La manastiri se face dimineata, intre Utrenie si Ceasuri.
    La Acatist aducem: pomelnicul viilor, pentru care ne rugam, tamaie si untdelemn si le dam preotului. Acatistele se pot citi insa si acasa, de catre fiecare credincios.

    ****************************************


    DESPRE SFÂNTUL MASLU

    Sf. Maslu este o taina, din cele 7 taine ale bisericii noastre Ortodoxe. Taina aceasta se face de catre 7 preoti, 3 sau doi.
    Se face in zilele de post, miercurea si vinerea, sau in cele 4 posturi. La slujba aceasta pot lua parte bolnavi, neputinciosi si chiar cei care sunt sanatosi. Este bine ca participantii sanatosi sa fie persoane care se spovedesc regulat in toate cele 4 posturi. Sf. Maslu are puterea dumnezeiasca de a insanatosi pe cei bolnavi si puterea de a ierta pacatele si de aceea se recomanda si celor sanatosi, ca sa fie feriti de chinurile vremelnice si vesnice. Pentru bolnavi se recomanda 1,3,7,9 masluri, de la caz la caz. Iar despre banii la maslu, e bine sa-si plateasca fiecare datoria. Nu este mai bine primita slujba daca se aduna bani de la alti crestini, ci dimpotriva. Doar in cazul in care sunt bolnavi saraci nu e rau sa fie adunati bani pentru a plati pe slujitori.
    Din punct de vedere al harului pe care il are, si un singur preot poate savarsi Sfantul Maslu. Exista insa randuiala pastrata din traditie ca sa fie cel putin doi preoti la savarsirea acestei Sfinte Taine si este bine sa se pastreze aceasta traditie. Asa indica si cartea care contine randuiala acestei slujbe, Molitfelnicul.
    Din untdelemnul de la Sfantul Maslu si din faina Sfantul Maslu se fac turtele care se coc fara drojdie, nu se prajesc si se consuma dimineata, pe nemancate, deodata cu anafora. Din ulei se poate pune si in candela.
    La sfârsitul slujbei Sf. Maslu un moment în care cineva dintre credinciosi (de obicei cel mai bolnav) deschide Sf. Evanghelie, după care preotul o asează pe capul lui si citeste o rugăciune.
    la sfârsitul slujbei Sf. Maslu un moment în care cineva dintre credinciosi (de obicei cel mai bolnav) deschide Sf. Evanghelie, după care preotul o asează pe capul lui si citeste o rugăciune.
    Dumnezeu spune: "Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu". (Iezechiel 33;11). Sf. Maslu nu este o rugăciune pentru moarte, ci o Sfântă Taină, iar Sfintele Taine sunt slujbe spre folosul si ajutorul celor vii. „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îI va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui" (Iacov 5;13-15). Sf. Maslu este slujba pentru vindecare şi pentru iertarea păcatelor celor cărora li se face. Slujbe ale căror efect sa fie moartea celor cărora li se fac, nu exista în rânduiala Bisericii Ortodoxe. Această concepţie este deci greşită total.
    Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sf. Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala (tarnoseala = bucatica de panza imbibata in ceara topita luata de la sfintirea unei biserici), sa aprinda tamaie.

    ****************************************


    DESPRE POMELNIC

    Pomelnicul este o bucata de hartie pe care sunt mentionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la calugarie. In pomelnic sunt trecuti atat cei vii, cat si cei adormiti.
    Numele acestora sunt pomenite de preot in diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfanta Liturghie, la Litie, etc.
    Trebuie sa retinem ca pe un pomelnic nu trebuie sa trecem decat numele, nu si situatiile. Cu toate acestea, se intampla ca omul sa ceara sanatate, sprijin in casatorie, ajutor la examene, etc, ca si cand Dumnezeu nu cunoaste ce ii este de trebuinta omului.
    Uneori, din cauza ca nu locuim in Dumnezeu, ajungem sa vedem in El un prestator de servicii. Ii dam preotului pomelnicul si asteptam minuni. Uitam ca minunile nu se petrec stand in afara Sa, ci in unire cu El. Nici un timp nu este mai pretios decat cel petrecut cu preotul in a-i pomeni pe cei dragi. Cred ca cel mai dureros lucru e sa intri in Biserica, sa stii ca Hristos se jertfeste pentru tine, iar tu sa lasi un pomelnic ca sa te intorci in lume spre implinirea poftelor si a grijilor.
    Pe pomelnic nu trebuie trecute numele ale celor care traiesc necununati sau refuza sa primeasca invatatura si slujbele Bisericii.
    Pe pomelnic nu se pot trece niciodata mai intai sectarii, caci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe acestia in veac nu-i poti trece in pomelnic. Ai doilea sunt sinucigasii, care si-au facut seama singuri; ori s-au inecat, ori s-au spanzurat, ori au murit din betie, au baut si au murit beti, ori au murit in duel, tot sinucigasi se socotesc.
    Pe urma nu se pun la slujbe cei ce traiesc necununati. In veacul veacului nu-i poti pune particica in Sfantul Potir, celui ce traieste in preacurvie !
    Insa nu trebuie sa-i judecam pe cei din jur sau sa facem un "clasament" sa vedem daca cineva "merita" sau nu sa fie scris si pe care "pozitie" ar trebui sa fie in rugaciunea noastra. Mantuitorul spune clar in pilda vamesului si a fariseului ca nu trebuie sa fim judecatorii aproapelui nostru.
    In primul rand facem pomelnice pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor pe care-i consideram apropiatii nostri. In cazurile in care stim sigur ca cineva s-a sinucis, deci i-a intors spatele lui Dumnezeu, atunci numele lui nu trebuie trecut in pomelnic. Biserica ne invata ca in aceste cazuri sa scriem la sfarsitul pomelnicului "cu tot neamul lor cel adormit" prin care sunt pomeniti, in corpore, rudele celor raposati.
    Sigur, se pot strecura greseli, unele pardonabile. Din greseala sa treci numele cuiva la vii si sa nu stii ca a murit intre timp. Sunt cazuri in care nu se stie exact daca a fost crima sau sinucidere sau daca cel care s-a sinucis era in toate facultatile mintale.
    Daca exista dubii in aceasta privinta este mai bine sa ne rugam pentru cel raposat, trecand numele lui in pomelnic. Dumnezeu chiar daca nu va usura starea lui, macar ne va rasplati pentru gandurile si credinta noastra.
    Sunt si unele "greseli" impardonabile. Exista o practica, straina de invatatura Bisericii Ortodoxe, de a trece la pomelnicul de morti pe cei pe care ii consideram dusmani, crezand ca astfel Dumnezeu ii va pedepsi. Chiar sunt unii care recurg la practici care tin mai mult de vrajitorie, aprinzand lumanarile invers s.a.
    Ce trebuie sa stim este ca Dumnezeu nu numai ca nu asculta astfel de "cereri", ci pedepseste pe cel care doreste moartea unui om. Religia crestina este religia iubirii si trebuie, obligatoriu, ascultata si pusa in practica invatatura Mantuitorului care spune sa ne iubim vrajmasii. Daca ii trecem in pomelnicul de vii si ne rugam ca ei sa se indrepte sau ca Dumnezeu sa le ierte pacatul, atunci rugaciunea noastra va fi ascultata si noi suntem feriti de a mai "castiga" un alt pacat.

    ****************************************


    CUVÂNT PENTRU SUFLET

    "Cei cari au fapte bune şi credinţă la Dumnezeu nu au se aseamănă cu trupurile cele moarte care sunt îmbrăcate cu haine bune şi înfăşurate cu giulgiuri, dar n’au simţirea bunătăţilor.Pentru că ce folos este omului cu faptele cele bune să fie îmbrăcat şi să aibă suflet mort şi nesimţitor, fără de credinţă. Faptele oare, nu se fac întru nădejde de răsplătire? Dar de vreme ce pe poruncitorul ostenelii nu-l ştii, pentru cine te osteneşti şi te trudeşti?Căci şi oamenii întâiu grijesc pentru viaţa lor şi mai pe urmă socotesc de hrana lor.Întru acest chip dar se cade să avem întâi nădejdea vieţii lui Hristos, şi apoi să ne hrănim întru bunele fapte, pentru că ceia ce nu se hrăneşte, nu poate să trăiască, aşişderea şi cela ce nu e viu, nu se poate hrăni.Aşa că, cela ce lucrează fără de credinţă şi dreptate, nu poate să trăiască, căci tâlharul crezând s’a îndreptat; iar şi fără de faptele credinţei, nu ne putem învrednici împărăţiei lui Dumnezeu.Drept aceia, nu zice că n’am luat vreme să mă pocăesc, că am trăit cu credinţă şi lenevindu-mă de faptele cele bune, m’am scăpat de pedeapsă.Mărturisitu-s’a şi Cornelie întru milostenii şi rugăciuni, dar pe Hristos nu-L cunoştea. Iar de vreme ce L-a văzut pre dânsul, Ochiul adevărului, adică Marele Judecător, cela ce ştie toate, Hristos, cu toate că bune erau faptele lui, iar credinţa neavând, pentru aceia erau moarte.Iar Domnul trimise înger către el, ca să laude întru fapte pe cela ce bine se ostenea şi să-l încunune cu credinţa.Şi zise către el îngerul: Cornelie, rugăciunile tale şi milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu; trimite la Iopi şi cheamă pe Simon, care se cheamă Petru şi dacă va veni îţi va spune cuvinte dumnezeeşti, pentru care cuvinte te vei pocăi şi tu şi toată casa ta.Pentru că încă nu avea mântuirea cu faptele cele bune, până ce n’au intrat la mijlocul faptelor credinţa.Ascultă şi o întâmplare a unui filosof elin, pe care l-a chemat un boier mare să-l ospăteze.Şi dacă a mers acolo filosoful, văzu cum strălucea tot palatul acelui boier, ca şi pe jos, pretutindenea, era cu aur şi unde era masa, era împodobită cu perne de fir. Atuncea zise filosoful către boierul acela: eu nu te laud întru aceasta, căci ai împodobit casa ta toată, dar aici n’ai numai oameni tineri chemaţi, ci ai şi bătrâni şi când vor vrea să scuipe n’au loc, fără numai în obrazu-ţi; căci numai obrazul îţi este gol, fără de aur.Vezi cum este omul acela, batjocorit de toţi oamenii, când cele din afară ale trupului împodobeşte, şi sufletul lui nu-l vede, fiind gol şi rănit de multe păcate, care muncă şi pedeapsă va primi.Pentru că de va pierde cineva bani omeneşti, va putea iarăşi să-i câştige şi să-i dea; aşişderea case, slugi, sau alte moşii de va pierde, poate să le mai câştige, iar sufletul de va pierde, alt suflet nu va mai putea câştiga; măcar să fii împărat a toată lumea.Şi de vei da lumea toată, nu vei putea să mai răscumperi sufletul.Dumnezeu a dat toate perechi firii noastre: doi ochi, două urechi, două mâini, două picioare, că de se va betegi o parte, cu cealaltă să avem mângâiere întru trebuinţa noastră.Iar sufletul numai unul ne-a dat, şi dacă îl vom pierde şi pre acela, cu ce vom trăi?Sufletul care se va prilesti (amăgi, înşela, minţi, păcăli, prosti) întru iubirea de arginţi şi întru iubirea banilor, nu va putea lesne să se isbăvească. Că precum pasărea care se prinde în vergele ce se pun cu vâsc, nu mai are scăpare, aşa este şi iubitorul de arginţi, sufletul odată căzând la necunoştinţa mântuirii lui, nicidecum nu mai poate veni din necunoştinţă la cunoştinţă, ci umblă rătăcit pretutindenea întru poftele cele dobitoceşti, până ce întru acea râpă a pierzării va surpa mântuirea lui.Că precum râmătorul, tăvălindu-se în noroi, se bucură, aşa şi sufletul, întru acea obişnuire afundându-se, niciodată nu cunoaşte greutatea mare a păcatelor.Şi precum pământul fără umezeală, niciodată nu răsare sămănături, întru acest chip şi în sufletul care nu este luminat de dumnezeiestile Scripturi, rod duhovnicesc niciodată nu răsare.Şi precum pământul, de nu se va semăna într’ânsul, răsare iarba nefolositoare, aşa şi sufletul, care nu socoteşte moartea, pururea pofteşte lucruri stricătoare şi rele.Şi precum fierbinţeala aduce sete la trup, aşa usucă pe suflet trufia şi dintru înălţarea firii vine la pofte rele.Şi cela ce se leneveşte a curăţi rana cea mică, dobândeşte multe rane şi putreziciuni, şi pre urmă moarte.Asemenea este şi la suflete, că cei ce nu se spovedesc de păcatele cele mici şi fac încontinuu, se nasc păcatele cele mai mari. Şi pentru aceia, timp pământesc a dat Dumnezeu nouă aici, ca să-l ridicăm către cer şi nu pentru trup, să pogorâm şi sufletul la pământ, şi de la pământ la iad.Mare ciudă! Cum toţi ne uităm la lucrurile cele trecătoare şi de cele viitoare şi vecinice nimeni nu gândim; numai spre dobândirile cele trupeşti ne nevoim pururea. Iar sufletele noastre le lăsăm de se ard într’o mare foamete duhovnicească; şi în toate zilele mii de răutăţi şi de rane ale păcatelor pătimim şi primejdii şi întristări şi pagube, şi boale, pentru care în tot chipul muncim, să tămăduim trupul, iar sufletul nu-l vedem, fiind necurăţit şi întinat, ca cu trupul cel muritor împreună, muncilor celor fără moarte să-l dăm.Drept aceia jeluesc şi plâng, multă necunoştinţă care au sufletele oamenilor.Eu aş vrea să găsesc un deal foarte înalt, să mă sui pre dânsul, să văd toate neamurile oamenilor; după acela aş vrea să am un glas foarte mare, care să se audă în toata lumea şi să strig cuvântul lui David care zice :‘O ! fii oamenilor, până când să fiţi cu inimile foarte îngreuiate?’‘Pentru ce iubiţi deşertarea (deşertăciunea) şi poftiţi minciuna?’Pentru că, cum nu este aceasta fără cuviinţă? Că la trupurile noastre când se întâmplă de se îmbolnăvesc, aducem doctori şi bani cheltuim, şi tot felul de chin suferim, până se scoate durerea şi scârba dintru noi; iar sufletul nostru, în toate zilele si în tot ceasul bolnav fiind şi surpat şi pierdut şi nici o mângâiere de la noi n’are.Pentru că nu zicem, că cel ce are rana va muri, ci cela ce nu se tămăduieşte, acela va muri; iar pe cela ce-l taie la rane sau îl ard, acela zicem, că mai mult merge spre sănătate.Nu doar că nu simţim durerea tăieturii şi arsurii, ci dela durere ne uităm la sănătate.Aşa şi pentru suflet, se cade să îngăduim pedeapsa de la cei ce ne bântuiesc şi ne chinuiesc pre noi, că cu aceasta va dobândi sufletul sănătate.Iar pre cei păcătoşi, care rămân nemunciţi şi nechinuiţi, să-i plângem şi să’i jelim; pentru că cela ce are nădejdi bune, şi nădăjduind şi grijuind pentru bunătăţile cele viitoare, de aici din această lume, au gustat bunătăţile Împăraţiei cerurilor, pentru că nici un bine nu întinereşte sufletul şi nu-l face aşa de luminat, ca nădejdea cea bună, a celor viitoare bunătăţi.Că cei mai mulţi oameni, la podoaba trupului, cu toată grija şi nevoinţa lor, sfârşesc avuţia lor; iar pe suflet îl părăsesc, flămând şi secetos de cuvântul lui Dumnezeu.Şi nici osteneală nu suferim, şi nici bani nu dăm, ci numai de am vrea să facem îndreptare sufletului, toată îndreptarea o vom face. Iar aceasta de nu o vom face, mare pedeapsă şi muncă vom avea, la munca cea de veci, precum şi cei ce sunt închişi, sunt în legături pururea trişti.Şi ce multă frică au în ziua aceea, cei ce vor sta înaintea uşii Judecătorului şi mai vârtos când vor auzi glasul Judecătorului, de frică se îneacă şi se fac ca nişte morţi…. Aşa se teme şi sufletul când va să se despartă de trup, ca fiind a merge la judecata cea înfricoşată şi negreşită a lui Hristos, pentru aceia îi este frică şi tremură şi se ispiteşte să fugă din mâinile îngerilor.De vreme ce atuncea, orice va fi luat de la cineva, sau a lăcomit, sau cumva a fost vrăjmaş, au cu drept, au cu strâmbul, sau alt rău va fi făcut, înaintea lui stau toţi pârâşii şi cu amar îl pedepsesc.Pentru aceia, a fost făcut sufletul nostru nemuritor, ca să fie şi trupul nemuritor, pentru ca să dobândim veşnicile bunătăţi.Iar de eşti la pământ prins ca cu nişte piroane, şi cerul este gata şi deschis ca să te primească, socoteşte cu gândul tău, câtă batjocorire, câtă necinste este, când Dumnezeu dăruieşte cele cereşti, şi tu nu voieşti, nici gândeşti şi alegi pământul, mai bun decât cerul, căruia să ne învrednicim toţi, cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea în veci vecilor. Amin."
    (Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, în Biblioteca „Apostolul” Nr. 20 din anul 1938, Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor – secţia culturală, tălmăcit de Preotul Profesor Isaia A. Nicolescu, din Câmpulung Muscel)
    PAROHIA SFINŢII ARHANGHELI-HUEDIN
     

Newer Entries »
« Older Entries