PAROHIA SFINŢII ARHANGHELI-HUEDIN

Capitolul 1

1. În cel dintâi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui:

2. Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda.

3. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim.

4. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere, şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!”

5. Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi Leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.

6. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite, şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bună voie.

7. Împăratul Cir a dat înapoi uneltele Casei Domnului, pe care le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său.

8. Cir, împăratul Perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar (Zorobabel), voievodul lui Iuda.

9. Iată-le numărul: treizeci de ligheane de aur, o mie de ligheane de argint, douăzeci şi nouă de cuţite,

10. treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua, şi o mie de alte unelte.

11. Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.



Capitolul 2

1. Iată oamenii din ţară, care s-au întors din robie, şi anume aceia pe care îi luase Nebucadneţar, împăratul Babilonului, robi la Babilon, şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.

2. Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:

3. fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;

4. fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;

5. fiii lui Arah, şapte sute şaptezeci şi cinci;

6. fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi lui Ioab, două mii opt sute doisprezece;

7. fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;

8. fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci;

9. fiii lui Zacai, şapte sute şaizeci;

10. fiii lui Bani, şase sute patruzeci şi doi;

11. fiii lui Bebai, şase sute două zeci şi trei;

12. fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci şi doi;

13. fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şase;

14. fiii lui Bigvai, două mii cincizeci şi şase;

15. fiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru;

16. fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt;

17. fiii lui Beţai; trei sute douăzeci şi trei;

18. fiii lui Iora, o sută doisprezece;

19. fiii lui Haşum, două sute douăzeci şi trei;

20. fiii lui Ghibar, nouăzeci şi cinci;

21. fiii lui Betleem, o sută douăzeci şi trei;

22. oamenii din Netofa, cincizeci şi şase;

23. oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt;

24. fiii lui Azmavet, patruzeci şi doi;

25. fiii lui Chiriat-Arim, Chefirei şi Beerotului, şapte sute patruzeci şi trei;

26. fiii Ramei şi ai Ghebei, şase sute douăzeci şi unu;

27. oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi;

28. oamenii din Betel şi Ai, două sute douăzeci şi trei;

29. fiii lui Nebo, cincizeci şi doi;

30. fiii lui Magbiş, o sută cincizeci şi şase;

31. fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;

32. fiii lui Harim, trei sute douăzeci;

33. fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi cinci;

34. fiii Ierihonului, trei sute patru zeci şi cinci;

35. fiii lui Senaa, trei mii şase sute treizeci.

36. Preoţi: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei;

37. fiii lui Imer, o mie cincizeci şi doi;

38. fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte;

39. fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.

40. Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia, şaptezeci şi patru.

41. Cântăreţi: fiii lui Asaf, o sută douăzeci şi opt.

42. Fiii uşierilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, de toţi o sută treizeci şi nouă.

43. Slujitorii Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,

44. fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon

45. fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub,

46. fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan,

47. fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia.

48. fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam.

49. fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai,

50. fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim,

51. fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,

52. fiii lui Baţlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,

53. fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,

54. fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.

55. Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda,

56. fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel.

57. fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.

58. Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci şi doi.

59. Iată cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adan, din Imer şi care n-au putut să-şi arate casa lor părintească şi neamul, ca să facă dovada că erau din Israel.

60. Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute cincizeci şi doi.

61. Şi dintre fiii preoţilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor.

62. Şi-au căutat însemnarea în cărţile spiţelor de neam, dar n-au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtaţi de la preoţie,

63. şi dregătorul le-a spus să nu mănânce lucruri prea sfinte, până când un preot va întreba pe Urim şi Tumim.

64. Toată adunarea era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de inşi,

65. afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Între ei se aflau două sute de cântăreţi şi cântăreţe.

66. Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri,

67. patru sute treizeci şi cinci de cămile, şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.

68. Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bună voie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aşeze din nou pe locul unde fusese.

69. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint, şi o sută de haine preoţeşti.

70. Preoţii şi Leviţii, oamenii din popor, cântăreţii, uşierii şi slujitorii Templului s-au aşezat în cetăţile lor. Tot Israelul a locuit în cetăţile lui.



Capitolul 3

1. Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim.

2. Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

3. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.

4. Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi.

5. După aceea au adus arderea de tot necurmată, arderile de tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de bună voie Domnului.

6. Din cea dintâi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi de tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse.

7. Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tâmplarilor, şi merinde, băuturi şi untdelemn Sidonienilor şi Tirienilor, ca să aducă pe mare până la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir, împăratul Perşilor.

8. În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi Leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim, s-au pus pe lucru şi au însărcinat pe Leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.

9. Şi Iosua, cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor Leviţii, s-au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la casa lui Dumnezeu.

10. Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel.

11. Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!” Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului.

12. Dar mulţi din preoţi şi Leviţi, şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte,

13. aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.



Capitolul 4

1. Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel.

2. Au venit la Zorobabel şi la capii de familii, şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi; căci, şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru, şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.”

3. Dar Zorobabel, Iosua, şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel, le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul Perşilor.”

4. Atunci oamenii ţării au muiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească,

5. şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cir, împăratul Perşilor, până la domnia lui Dariu, împăratul Perşilor.

6. Sub domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pâră împotriva locuitorilor din Iuda şi din Ierusalim.

7. Şi pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul Perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică.

8. Dregătorul Rehum şi logofătul Şimşai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim.

9. Dregătorul Rehum, logofătul Şimşai, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam,

10. şi celelalte popoare pe care le-a mutat marele şi vestitul Osnapar şi le-a aşezat în cetatea Samariei, şi în celelalte locuri de dincoace de Râu, şi aşa mai departe.

11. Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o împăratului Artaxerxe: „Robii tăi, oamenii de dincoace de Râu, şi aşa mai departe…

12. Să ştie împăratul că Iudeii plecaţi de la tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi-i dreg temeliile.

13. Să ştie dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta.

14. Şi, fiindcă noi mâncăm sarea curţii domneşti şi nu ne stă bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri.

15. Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s-au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.

16. Facem cunoscut împăratului că dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta, şi dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpânire dincoace de Râu.”

17. Iată răspunsul trimis de împărat dregătorului Rehum, logofătului Şimşai, şi celorlalţi tovarăşi ai lui de slujbă, care locuiau la Samaria şi în alte locuri de cealaltă parte a Râului. „Sănătate, şi aşa mai departe.

18. Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o a fost citită întocmai înaintea mea.

19. Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s-a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s-a răsculat împotriva împăraţilor, şi s-a dedat la răscoală şi la răzvrătire.

20. Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpâni peste toată ţara de dincolo de Râu, şi cărora li se plătea bir, dare, şi drept de trecere pe drum.

21. Ca urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora, şi să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea.

22. Vedeţi să nu vă abateţi de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.”

23. Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai, şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim la Iudei, şi i-au oprit cu silă şi cu putere de la lucrările lor.

24. Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, şi a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Dariu, împăratul Perşilor.



Capitolul 5

1. Proorocii: Hagai, proorocul, şi Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit Iudeilor care erau în Iuda şi la Ierusalim, în Numele Dumnezeului lui Israel.

2. Atunci Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, s-au sculat şi au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Şi împreună cu ei erau şi proorocii lui Dumnezeu care-i ajutau.

3. În aceeaşi vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă au venit la ei şi le-au vorbit aşa: „Cine v-a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?”

4. Ei le-au mai zis: „Care sunt numele oamenilor care zidesc clădirea aceasta?”

5. Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrânilor Iudeilor. Şi au lăsat să meargă înainte lucrările până la trimiterea unei înştiinţări către Dariu, şi până la primirea unei scrisori de la el în această privinţă.

6. Iată cuprinsul scrisorii trimise împăratului Dariu de Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, de Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor din Afarsac, care locuiau dincoace de Râu.

7. I-au trimis o scrisoare cu următorul cuprins: „Către împăratul Dariu, sănătate!

8. Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite, şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mâinile lor.

9. Am întrebat pe bătrâni, şi le-am vorbit aşa: ,Cine v-a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?’

10. Le-am cerut şi numele lor ca să ţi le facem cunoscut, şi am pus în scris numele oamenilor care sunt în fruntea lor.

11. Iată răspunsul pe care ni l-au dat: ,Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului, şi zidim din nou casa care fusese zidită acum mulţi ani. Un mare împărat al lui Israel o zidise şi o isprăvise.

12. Dar, după ce părinţii noştri au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Haldeianul, care a nimicit casa aceasta şi a luat pe popor rob la Babilon.

13. Totuşi, în cel dintâi an al lui Cir, împăratul Babilonului, împăratul Cir a dat poruncă să se zidească din nou această casă a lui Dumnezeu.

14. Şi chiar împăratul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mâna aşa zisului Şeşbaţar, pe care l-a pus dregător,

15. şi i-a zis: ,Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim, şi să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.’

16. Acest Şeşbaţar a venit dar, şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci până acum se zideşte ea, şi nu s-a isprăvit.’

17. Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cir o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimită împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.



Capitolul 6

1. Atunci împăratul Dariu a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon.

2. Şi s-a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte:

3. – „În anul întâi al domniei împăratului Cir, împăratul Cir a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ,Casa să fie zidită iarăşi, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi, o lăţime de şaizeci de coţi,

4. trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului.

5. Mai mult, uneltele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le adusese la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.” –

6. Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Râu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, care locuiţi dincolo de Râu, depărtaţi-vă de locul acesta.

7. Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor şi bătrânii Iudeilor s-o zidească iarăşi pe locul unde era.

8. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai Iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul.

9. Lucrurile trebuincioase pentru arderile de tot ale Dumnezeului cerurilor, viţei, berbeci şi miei, grâu, sare, vin şi untdelemn, să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim, zi de zi, şi fără nici o lipsă,

10. ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor, şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui.

11. Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, şi casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi.

12. Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor, care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Dariu, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai.’

13. Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai, şi tovarăşii lor de slujbă, au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Dariu.

14. Şi bătrânii Iudeilor au zidit cu izbândă, după prorocirile proorocului Hagai, şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, şi după porunca lui Cir, lui Dariu, şi lui Artaxerxe, împăratul Perşilor.

15. Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Dariu.

16. Copiii lui Israel, preoţii şi Leviţii, şi ceilalţi fii ai robiei, au făcut cu bucurie sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu.

17. Au adus, pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu, o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel.

18. Au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe Leviţi, după împărţirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise.

19. Fiii robiei au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întâi.

20. Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi.

21. Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mâncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

22. Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijinească în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.



Capitolul 7

1. După aceste lucruri, sub domnia lui Artaxerxe, împăratul Perşilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia,

2. fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub,

3. fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot,

4. fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi,

5. fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot.

6. Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mâna Domnului, Dumnezeului său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.

7. Mulţi din copiii lui Israel, din preoţi şi din Leviţi, din cântăreţi, din uşieri, şi din slujitorii Templului, au venit şi ei la Ierusalim, în al şaptelea an al împăratului Artaxerxe.

8. Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului.

9. Plecase din Babilon în ziua întâi a lunii întâia, şi a ajuns la Ierusalim în ziua întâi a lunii a cincea, mâna bună a Dumnezeului său fiind peste el.

10. Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.

11. Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului şi cărturarului Ezra, care învăţa poruncile şi legile Domnului cu privire la Israel:

12. „Artaxerxe, împăratul împăraţilor, către Ezra, preotul şi cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, şi aşa mai departe:

13. Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoţii şi din Leviţii lui, care se află în împărăţia mea, şi care vor să plece cu tine la Ierusalim.

14. Tu eşti trimis de împăratul şi de cei şapte sfetnici ai lui să cercetezi în Iuda şi Ierusalim, după Legea Dumnezeului tău, care este în mâinile tale,

15. şi să duci argintul şi aurul pe care împăratul şi sfetnicii săi l-au dăruit cu dragă inimă Dumnezeului lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim,

16. tot argintul şi aurul pe care-l vei găsi în tot ţinutul Babilonului, şi darurile de bunăvoie făcute de popor şi preoţi pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim.

17. Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viţei, berbeci, miei, şi ce trebuie pentru darurile de mâncare şi jertfele de băutură, şi să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim.

18. Cu celălalt argint şi aur să faceţi ce veţi crede de cuviinţă, tu şi fraţii tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru.

19. Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele care-ţi vor fi încredinţate pentru slujba Casei Dumnezeului tău.

20. Să scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău.

21. Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Râu să dea îndată lui Ezra, preot şi cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere,

22. până la o sută de talanţi de argint, o sută de cori de grâu, o sută de baţi de vin, o sută de baţi de untdelemn, şi sare câtă va vrea.

23. Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentru ca să nu vină mânia Lui asupra împărăţiei, asupra împăratului şi asupra fiilor săi.

24. Vă facem cunoscut că nu puteţi pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere, peste nici unul din preoţi, din Leviţi, din cântăreţi, din uşieri, din slujitorii Templului şi din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu.

25. Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.

26. Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău şi legea împăratului, să fie osândit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniţă.”

27. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim,

28. şi a îndreptat asupra mea bunăvoinţa împăratului, a sfetnicilor săi, şi a tuturor căpeteniilor puternice ale lui! Întărit de mâna Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strâns pe căpeteniile lui Israel, ca să plece cu mine.



Capitolul 8

1. Iată capii de familii şi spiţele de neam ale celor ce s-au suit cu mine din Babilon, sub domnia împăratului Artaxerxe.

2. Din fiii lui Fineas, Gherşom; din fiii lui Itamar, Daniel; din fiii lui David, Hatuş,

3. din fiii lui Şecania; din fiii lui Pareoş, Zaharia, şi cu el o sută cincizeci de bărbaţi înscrişi;

4. din fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zeraria, şi cu el două sute de bărbaţi;

5. din fiii lui Şecania, fiul lui Iahaziel, şi cu el trei sute de bărbaţi;

6. din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el cincizeci de bărbaţi;

7. din fiii lui Elam, Isaia, fiul Ataliei, şi cu el şaptezeci de bărbaţi;

8. din fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Micael, şi cu el optzeci de mii de bărbaţi;

9. din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel, şi cu el două sute optsprezece bărbaţi;

10. din fiii lui Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el o sută şaizeci de bărbaţi;

11. din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai, şi cu el douăzeci şi opt de bărbaţi;

12. din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el o sută zece bărbaţi;

13. din fiii lui Adonicam, cei din urmă, ale căror nume iată-le: Elifelet, Ieiel şi Şemaia, şi cu ei şaizeci de bărbaţi;

14. din fiii lui Bigvai, Utai şi Zabud, şi cu ei şaptezeci de bărbaţi.

15. I-am strâns la râul care curge spre Ahava, şi am tăbărât acolo trei zile. Am căutat între popor şi preoţi, şi n-am găsit acolo pe nici unul din fiii lui Levi.

16. Atunci am trimis să cheme pe căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, şi pe învăţătorii Ioiarib şi Elnatan.

17. I-am trimis la căpetenia Ido, care locuia la Casifia, şi am pus în gura lor ce trebuiau să spună lui Ido şi fraţilor săi slujitori ai Templului care erau la Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru.

18. Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;

19. pe Haşabia, şi cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fraţii săi şi fiii lor, în număr de douăzeci;

20. şi dintre slujitorii Templului, pe care David şi căpeteniile îi puseseră în slujba Leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.

21. Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru.

22. Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”

23. Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

24. Am ales douăsprezece căpetenii dintre preoţi, pe Şerabia, Haşabia, şi zece din fraţii lor.

25. Am cântărit înaintea lor argintul, aurul, şi uneltele, date în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, sfetnicii şi căpeteniile lui, şi de toţi cei din Israel care se aflau acolo.

26. Am dat în mâinile lor şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur,

27. douăzeci de pahare de aur de o mie de darici, şi două vase de aramă frumoasă poleită, tot atât de scumpă ca aurul.

28. Apoi le-am zis: „Sunteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea sunt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acestea sunt un dar de bună voie făcut Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri.

29. Fiţi cu ochii în patru, şi luaţi lucrurile acestea sub paza voastră, până le veţi cântări înaintea căpeteniilor preoţilor şi înaintarea Leviţilor, şi înaintarea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, în cămările Casei Domnului.”

30. Şi preoţii şi Leviţii au luat greutatea argintului, aurului şi vaselor, ca să le ducă la Ierusalim, în Casa Dumnezeului nostru.

31. Am plecat de la râul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întâia. Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.

32. Am ajuns la Ierusalim, şi ne-am odihnit acolo trei zile.

33. În ziua a patra, am cântărit în Casa Dumnezeului nostru argintul, aurul şi vasele, pe care le-am încredinţat lui Meremot, fiul lui Urie, preotul. Cu el era Eleazar, fiul lui Fineas, şi împreună cu ei Leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui.

34. Fiind cercetate toate după număr şi greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor.

35. Fiii robiei, întorşi din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, şi doisprezece ţapi, ca jertfe ispăşitoare, toate ca ardere de tot Domnului.

36. Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului şi cârmuitorilor de dincoace de Râu, care au ajutat pe popor şi casa lui Dumnezeu.



Capitolul 9

1. După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine, şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urâciunile lor, ale Canaaniţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.

2. Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.”

3. Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mâhnit.

4. Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mâhnit, până la jertfa de seară.

5. Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:

6. „Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.

7. Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa.

8. Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi, şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.

9. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.

10. Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,

11. pe care ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicând: „Ţara în care intraţi s-o stăpâniţi este o ţară întinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urâciunile cu care au umplut-o, de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor.

12. Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.”

13. După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,

14. să începem iarăşi să călcăm poruncile Tale, şi să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă nici robi izbăviţi?

15. Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.”



Capitolul 10

1. Pe când sta Ezra, plângând şi cu faţa la pământ înaintea Casei lui Dumnezeu, şi făcea această rugăciune şi mărturisire, se strânsese la el o mulţime foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa multe lacrimi.

2. Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul şi a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, ducându-ne la femei străine care fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă.

3. Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.

4. Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte. Noi vom fi cu tine. Îmbărbătează-te şi lucrează.”

5. Ezra s-a sculat, şi a pus pe căpeteniile preoţilor, Leviţilor şi întregului Israel, să jure că vor face ce se spusese. Şi ei au jurat.

6. Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, şi s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Când a intrat, n-a mâncat pâine şi n-a băut apă, pentru că era mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei.

7. S-a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim,

8. şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrânilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile, şi el însuşi va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.

9. Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.

10. Preotul Ezra s-a sculat şi le-a zis: „Aţi păcătuit luând femei străine, şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat.

11. Mărturisiţi-vă acum greşeala înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.”

12. Toată adunarea a răspuns cu glas tare: „Trebuie să facem cum ai zis!

13. Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămână afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sunt mulţi printre noi care au păcătuit în privinţa aceasta.

14. Să rămână dar toate căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre, care s-au însurat cu femei străine, să vină la timpuri hotărâte, cu bătrânii şi judecătorii din fiecare cetate, până se va abate de la noi mânia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întâmplării acesteia.”

15. Ionatan, fiul lui Asael, şi Iahzia, fiul lui Ticva, ajutaţi de Meşulam, şi de Levitul Şabtai, au fost singurii împotriva acestei păreri,

16. pe care au primit-o fiii robiei. Au ales pe preotul Ezra, şi capi de familii după casele lor părinteşti, toţi numiţi pe nume, şi au stat în ziua întâi a lunii a zecea să cerceteze lucrul acesta.

17. În ziua întâi a lunii întâia, au isprăvit cu toţi bărbaţii care se însuraseră cu femei străine.

18. Între fiii preoţilor, s-au găsit unii care se însuraseră cu femei străine: dintre fiii lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi dintre fraţii săi: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia, care s-au îndatorat,

19. dând mâna, să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbec ca jertfă pentru vină;

20. din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia;

21. din fiii lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Ozia;

22. din fiii lui Paşhur: Elioenai, Maaseia, Ismael, Netaneel, Iozabad şi Eleasa.

23. Dintre Leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia sau Chelita, Petahia, Iuda şi Eliezer.

24. Dintre cântăreţi: Eliaşib. Dintre uşieri: Şalum, Telem şi Uri.

25. Dintre cei din Israel: din fiii lui Pareoş, Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia;

26. din fiii lui Elam: Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Ilie;

27. dintre fiii lui Zatu: Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabat şi Aziza;

28. dintre fiii lui Bebai: Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai;

29. dintre fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ramot;

30. dintre fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi Manase;

31. dintre fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,

32. Beniamin, Maluc şi Şemaria;

33. dintre fiii lui Haşum: Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei;

34. dintre fiii lui Bani: Maadai, Amram, Uel,

35. Benaia, Bedia, Cheluhu,

36. Vania, Meremot, Eliaşib,

37. Matania, Matnai, Iaasai,

38. Bani, Binui, Şimei,

39. Şelemia, Natan, Adaia,

40. Macnadbai, Şaşai, Şarai,

41. Azareel, Şelemia, Şemaria,

42. Şalum, Amaria şi Iosif;

43. dintre fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.

44. Toţi aceştia luaseră femei străine, şi mulţi avuseseră copii cu ele.